Una caldă, una rece

Verificam ce note s-au mai pus. Bucurie mare să văd că articolul O oră a luat 87 de puncte din 100! Cu toate acestea și spre stupoarea mea, am coborât 2 locuri în clasament…

De la 71 pe 73… gata, moralul mi s-a dus sub nivelul mării…

Până să-mi manifest dezamăgirea aici pe blog, s-a mai afișat o notă, ca o coincidență tot 87 / 100 – pentru articolul cu papornița mea preferată.

Cu sufletul la gură, intru să văd din nou clasamentul…

una-calda-una-rece1

Hihihihihihihhihihihi – de data aceasta nota m-a ajutat – am urcat până pe locul 67!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Un blogger limitat :-)

De vreo două zile încoace încerc să aflu ce înseamnă social media. Am început cu wikipedia și am terminat bătând din ușă în ușă, doar-doar îmi va explica cineva, așa, fără vorbe mari și cuvinte complicate, ci pe înțelesul meu de om proaspăt intrat în talmeș-balmeșul socializării face-to-…faceless, cum și de ce social + media = social media.

Ce-am priceput? Nu mare lucru. Doar că sunt necesare canale de comunicare on-line, că este important ca informația să fie ușor accesibilă, că implică schimb de elemente audio și vizuale ce trebuie să ajungă la cât mai mulți, că scopul este crearea de noi relații (fie ele personale sau de business).

Că un blog este, alături de forumuri, rețele de socializare, platforme cu conținut video / audio, o modalitate de a face informația să circule, iar că eu, în calitate de creator de conținut, pot face lumea (și nu doar capul meu) să se învârtă. :-D

Iar așa, ca bârfă, am aflat că Oprah nu-și scrie singură posturile, ci are pe cineva dedicat părții de social media. Wow! Ce dezamăgire! Limbă scoasă

Iar dacă înțelegerea conceptului mi s-a părut a fi o piatră de încercare, ei bine partea “frumoasă” abia acum urmează.

Sunt în situația de a scrie un articol despre cum m-aș recomanda eu ca potential partener media, despre cum mă definesc eu ca blogger, despre cum aș vedea o colaborare în calitate de partener media… sau măcar despre cum arată o zi de lucru a unui partener media.

Mno… Habar nu am ce să scriu.

Sunt, în mod cert, un blogger care scrie bine, scrie mult, am vocabular, claritate, coerență, gramatica este my second nature, sunt eu însămi și-n cuvinte și-n spatele lor – și nu mi-e frică de asta – am un stil inconfundabil, da, da, bla, bla, bla, mi-am primit laudele, dar… până aici mi-a fost! Am și eu limitele mele…

un-blogger-limitat1
 (Articol (ne)scris pentru etapa finală a Spring SuperBlog 2013)

Ciupanezul.ro

Ultimul articol pe care-l voi scrie pentru competiția SuperBlog se referă la ce înseamnă a fi partener media.

Problema este că nu am nici cea mai vagă idee.

Așa că, la fel ca orice om ce a aflat ce este internetul, caut pe google. Din una-ntr-alta, intru pe zelist – zic că poate mă inspiră ceva pe-acolo (în afară de faptul absolut măgulitor că blog-ul meu are un trend mega-ascendent – da, da, știu, mi-au murit lăudătorii! :-))) și reușesc să articulez un articol cât de cât decent, poate chiar onorabil…

ciupanezul1
Buuuun… și cum mă uitam eu alandala pe acolo, dau peste un articol cu un titlu… interesant – ca să spun așa! :-p
Ceva cu viața care înseamnă doar cifre. Scris pe data de 31 martie 2013, astăzi adică.
Ce pot să spun decât că… mă bucur că eu am avut inspirația mai devreme, pe 7 februarie mai precis…

O oră

Doamnă, aveți la dispoziție timp, bani, gândiți-vă bine și faceți-vă cadoul perfect! Nu vă sfiiți, nu ezitați, dați frâu liber pasiunilor, sentimentelor, viselor… O superbă bijuterie, perechea de pantofi pe care nici măcar nu ați îndrăznit să îi probați, cel mai senzațional și scump parfum din lume, o spectaculoasă poșetă-plic, o rochie de seară absolut fabuloasă, o croazieră exotică…

o-ora1    o-ora2

Domnule, aveți la dispoziție timp, bani, gândiți-vă bine și faceți-vă cadoul perfect! Nu vă sfiiți, nu vă zgârciți, dați frâu liber imaginației! Un bilet la el clasico, un gadget excentric, o pereche de butoni, o călătorie în jurul lumii…

Gold hifi system sounds expensive at five million euros o-ora4

Oricine suntem și oricum gîndim, existența noastră se învârte în jurul lucrurilor. Al celor pe care le avem și al celor pe care nu le avem. Al celor pe care ni le dorim și le putem avea sau al celor la care visăm dar pe care nu le putem avea.

Și, desigur, în jurul lui ce aș face dacă… Ce aș face dacă aș avea mai mulți bani, ce aș face dacă aș avea mai mult timp, ce aș face dacă aș putea da timpul înapoi…

Mă gândesc la mine acum. Lucruri am. Prea multe ca să-mi mai doresc și altele. Timp am. De dat înapoi nu l-aș da, nu sunt omul regretelor, ce-i făcut e bun făcut.

O oră însă aș vrea. Ca pe un cadou perfect făcut de viață. O oră în care cei dragi să fie aici, să ne vadă. Pare simplu, pare banal. O dorință rezonabilă. Dar ce faci atunci când cei mai dragi dintre cei dragi… nu mai sunt?…

(Penultimul articol scris pentru Spring SuperBlog 2013)

Barcelona în culori. Barcelona în alb și negru. O idee…

Pe un blog de fotografie citesc următoarele rânduri:

I recently returned from a 5-day trip to Barcelona. Antoni Gaudi’s designs are a black and white photographer’s worst nightmare. You can’t ignore the colours. That would be criminal. (M-am întors recent dintr-o excursie de 5 zile în Barcelona. Operele lui Gaudi sunt coșmarul cel mai teribil al fotografului în alb și negru. Nu poți rezista culorilor… Ar fi imposibil.)

barcelona1   barcelona2
barcelona3   barcelona4

Și totuși…

barcelona5   barcelona6
barcelona7   barcelona8   barcelona9
BARCELONA.

Orice poză găsită cu google images este ceva atipic.

8 din 10 oameni au fost acolo. Toți cei 8 vor să se reîntoarcă, ceilalți 2 vor să meargă…

Imagini. Cuvinte. Povești cu tâlc…

Cuvintele lui Woody Allen?

When I began writing the script, I wasn’t thinking of anything other than creating a story that had Barcelona as a character. […] I wanted to honor Barcelona, because I love the city very much, and I love Spain in general […] It’s a city full of visual beauty […] (Când am început să scriu scenariul, nu ma gândeam la altceva decât la o poveste care are Barcelona ca personaj… Mi-am dorit să onorez Barcelona, fiindcă iubesc orașul foarte mult, Spania în general… Este un oraș absolut pitoresc…)

***

Și iată cum o probă a competiției Spring SuperBlog 2013 mă face să iau în considerare varianta unui concediu în Barcelona. Dacă luăm în calcul discount-urile pentru early-booking, taxa de aeroport – care trebuie plătită chiar și de cel mai junior dintre cei doi juniori – nu mai pare chiar atât de mare. Unde mai pui că un zbor de mai puțin de două ore și jumătate este în mod cert o alternativă pentru ucigătorul drum cu mașina până pe litoralul bulgăresc, drum ce ne face să ne trebuiască două zile doar pentru a ne reveni…  Agenția de turism Paralela 45 are un birou chiar pe lângă parcul Floreasca – unde, mai nou, ne petrecem timpul… Hmmmmm, poate că este momentul pentru a face o schimbare în rutina noastră estivală…. :-)

(Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013)