Din psihologia poporului român la conacul boierului

A, nu, nu, astăzi nu voi emite niște idei psiho-filosofico-epocale așa cum v-am obișnuit, titlul pretențios vine pur și simplu de la o carte care în anul întâi de facultate era lectură obligatorie și pe care am găsit-o și răsfoit-o ieri la un restaurant pe care neapărat vreau să îl recomand. Deci, volumul Psihologia poporului român a lui Rădulescu-Motru șade molcom pe o laviță de la Conacul Boierului, o notă sensibilă alături de păpușile artizanale românești, mașini de cusut de cine-știe-când, perdele din borangic (sau or fi din in?), comode vintage și legături de ceapă roșie legate de stinghiile de lemn (ceapa sensibilizează ochiul, nu?). Dragoste la prima vedere! Aș fi stat și-aș tot fi stat. O mansardă de vis.

Bun, acum despre mâncare. Bună-bună! Povestesc aici doar despre firele de fasole verde murată care însoțeau supa și despre gogoșarii murați de la felul doi și despre găluștile cu prune de la desert, geniale toate, de fapt doar le-am enumerat dar nu mai insist pentru că mă ia pofta iar. Plus că mi s-a părut minunat să găsesc în meniu tocăniță de urzici! Deci, nota 10 pentru mâncare (8-9 de fapt, pentru că nu se compară totuși cu a mea… meep!). Și pentru servire. Și pentru personal. Foarte-foarte drăguți oamenii și foarte deschiși față de copii. Mi-a plăcut totul, cum ar veni. Și revenind la partea de amenajare, încă ceva ce m-a cucerit a fost masa cu picior a unei mașini de cusut din care au improvizat suportul pentru chiuvete. Mmmm, formidabil, încă o bulină albă din partea mea, alta venind de la locul de joacă pentru cei mici, cu scăunele minuscule, exact ca-n Capra cu trei iezi!

Alte info mai mult sau mai puțin utile ar fi că prețurile sunt medii – ca să zic așa – dar de bun-simț, că se servește doar masa de prânz (locul de fapt e menit pentru sindrofii), că se ascultă muzică populară (dar the real thing, nu jalnicele adaptări contemporane), că treptele de la intrare sunt de-a dreptul primejdioase dar cu un pic de răbdare se răzbate în mica mansardă de tip rai, că ușa de la baie se blochează (ei bine, da…) și că cerga-covor de la locul de joacă lasă extrem de mult păr. Deci (sau, pe alocuri, cu toate acestea), Conacul Boierului e fermecător, tihnit, săptămâna viitoare îmi iau familia de mânuțe și vom merge iar!

20150401_122655__1427957235_89.39.40.202 20150401_122743__1427957275_89.39.40.202 20150401_122835__1427957295_89.39.40.202 20150401_122939__1427957314_89.39.40.202 20150401_123006__1427957340_89.39.40.202 20150401_123437__1427957361_89.39.40.202 20150401_124116__1427957382_89.39.40.202