Apetit pentru fericire

Am 14 ani. Mâine voi pleca, împreună cu un grup de copii, în Franța. Pentru două săptămâni. Emoții și… ditamai coșul ce se profilează pe unul dintre pomeți. Prin comparație, celelalte sunt ca și inexistente. Nu intru în panică, dau cu puțină pastă de dinți și mă culc. Dimineața, stupoare. Probabil de la mentolul din pasta de dinți, ochiul abia mi se deschide din pliul pielii umflate și roșii. Sunt distrusă.

Am 15 ani. Merg spre casă împreună cu un coleg de școală. Îmi spune ceva ce a zis mama lui, doctor, că ar trebui să folosesc pentru tenul meu acneic. “Acneic”?! Îi spun că nu am tenul acneic ci că am doar niște coșuri care în curând îmi vor trece. Mult mai târziu am aflat că se numește “faza de negare”.

Am 17 ani. Fratele meu mă întrebă, timid, când mi se vor vindeca toate coșurile de pe față. Îmi dau seama că, prin comparație cu celelalte fete pe care le cunoaște, sunt de departe rățușca cea urâtă.

Am 21 de ani. Am coșuri dar manevrez cu dexteritate flaconul de fond de ten și pămătuful încărcat cu pudră.

Am 23 de ani. Îmi cunosc viitorul soț. Într-un club pentru studenți. După câteva vorbe schimbate îi spun “știi, eu am coșuri…” adică un fel de “nu sunt zâna zorilor, dar vreau să mă iubești așa!” Mă privește stupefiat. Apoi râde și-mi spune “ba nu ai coșuri!”…

Am 33 de ani și nemachiată arăt așa:

935380_10200661323828849_549522867_n

Nu e nevoie de zoom pentu a se vedea “detaliile”.

Se împlinesc așadar aproape 20 de ani de când mă lupt cu aceeași problemă. Dar după aproape două decenii în care nu de puține ori am plâns, nu de puține ori m-am întrebat de ce eu, am ajuns la faza acceptării.

Acceptare care vine firesc în continuarea celorlalte patru – pe care le-am trăit din plin! – dar însoțită de trei lucruri: un apetit teribil pentru fericire, un farmec pe care abia acum mi l-am descoperit și, mai important decât orice, maturitatea de a ști că, pentru orice problemă, există o soluție…

***

Ah, dar cât pe ce să uit! Soluția pentru coșuri? Gerovital Plant Stop Acnee, de exemplu! Smile

(Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2013 )

Și fata moșneagului de suc verde afla…

Odat’ ca niciodat’ un moșneag bătăios a avut o fată din coasta lui ruptă în os…

Și fata moșneagului mică și pirpirie era, da’ miere la suflet cum alta în lume rar se afla!

Vrednică și răzbătătoare era, ba ici ea era, ba col’ se ducea, cât ziulica de lungă era ea tot muncea și muncea și o clipă nu sta, zău ca prâsnelul era, dintr-o parte venea și într-alta fugea!

De cum ziua-ncepea și pân’ se sfârșea, fata tot robotea, copiii cu drag ea-și creștea, de bine-i tot învăța, de la nimic în lături vreodată ei să se dădea!

superblog-fata mosului2

Și doar bunăstarea lor ea-n minte o-avea, banii bărbatului ea-i chibzuia, cu grijă-i drămăluia, până ce-ntr-o zi de-ajunsese de cu fărașu-i strângea!

superblog-fata mosului1

Și-atât de multe fata știa, ‘n felurite catastife ea tot căuta, c-ajunse mâncarea de n-o mai ardea, ba musai la rece ea o făcea!

Iar pentru că minune din mâini îi ieșea, viața-i cu Integraalia ochi și-o umplea!

superblog-fata mosului3

Și timpul trecea, însorit se scurgea, pân’ de suc verde fata afla!

Pe loc se-apuca, copilu’ cel mare-și chema și-mpreună grâu bio planta’ și-apoi zi după zi măsura… pân’ ce plăntuțe-i sorocu-i venea!

superblog-fata mosului4

Dar până aici fetei-i era!

Planta verde era, dar cu ce oare ea sucu-i storcea?!

Sfoară în țară dădea, sfaturi cerea, lumea venea și cu idei o-ajuta și iacă afla, cheia-n storcătoare prin presare la rece stătea și-un aparat zis Hurom cel mai bine-o făcea!

storcator_Hurom4

Și iată cum ziua pornea, dimineața-i zâmbea, fata moșneagului masă ‘mbelșugată-ntindea și-n timp ce c-o mână chip de copii mângâia, felurite oferte găsea, storcătoare de fructe ochea și pe cel mai bun îl lua, căci acum ea știa… că lumea la picioarele-i sta!

Și-am încălecat pe-o șa și v-am zis povestea mea… și-nainte tot așa!

(Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2013)