În această lume, pentru mine există un singur bărbat…

… care să poarte mustață şi să îmi placă. Ei bine, doi de fapt, să-l număr şi pe Freddie Mercury. Trei, pentru că îmi mai plăcea şi un nene din vecini, nenea Stelian, care avea un foarte reuşit simț al umorului, organiza seri de vizionări de filme la video, la care mergeau doar părinții (ce bine era după ce ei plecau iar bunica în sfârşit adormea!) şi purta blugi decolorați, care pe vremea lui Ceauşescu erau ceva W O W.

Dar revenind la bărbatul cu mustață, e vorba despre Timothy Dalton, actor de a cărui existență eu nu aveam habar şi pe care tocmai l-am văzut în “The Beautician and the Beast”, o comedie romantică la care, aşa cum e în firea lucrurilor, am râs şi am consumat încă un pachet de şervețele.

Foarte sensibil filmulețul. Şi cu nişte replici foarte spumoase, gen “gura celeilalte bone mirosea de parcă ar fi avut înăuntru pe cineva care murise trăgând pârțuri”, vorbe pline de înțelepciune (o femeie trebuie să arate “flashy, not trashy”, să nu se expună la soare –  “rays today, raisins tomorrow”, şi, desigur, să nu uităm că “you can catch more flies with honey than with vinegar”…), vorbe care atunci când sunt rostite de gura cea mare a tipei din serialul The Nanny, aceea cu râsul superbo-enervant, nu pot fi trece neluate în seamă.

M-a binedispus comedioara şi… a, şi Timothy Dalton interpretează şi arată mmmmm. Pot să o mai spun o dată. Mmmmmmmmmmmmmm! Chiar şi fără mustață, deşi pe el, prin excepție de la regulă, l-am plăcut mai mult în prima jumătate a filmului, când o purta trufaş şi atitudinea lui era “I take what I want, no questions asked!”.

Activități extracurriculare și influențe covârșitoare

Azi, ei bine azi, în loc de clasica alergătură de tip hamsterul în roata perforată, m-am abătut de la regulile “aproape-doar-fructe” și “no-TV” și “fără-lenevit-pe-canapea” și mi-am făcut un sanviș gigant cu de toate (ei, nici chiar și carne!) și m-am așezat turcește într-un fotoliu și m-am uitat la televizor. Deci abateri pe toată linia. Și am văzut o parte dintr-o comedie franțuzească (am spus vreodată că eu ador comediile franțuzești? Probabil că nu. Ei bine, le ador!). O comedie cu Monica Bellucci. Încântătoare femeie, doamne! Bun, și pe lângă faptul că mi-a venit așa un chef nebun de bigudiuri și ruj roz-pal și de rochii cu umerii goi și înflorate, mi-a rămas în minte un dialog foarte haios. Două demoazele povesteau despre iubirile lor (demoazelele au multe coup de foudre, se știe deja) printre care una începută într-un tren, cu ea plângând cu sughițuri până să apară în compartiment un el cu niște ochi superbi și cu care deși nu și-a vorbit, a schimbat o experiență fantastică. El i-a întins un kleenex iar ea… ea.. (iar aici dialogul): Și tu ce-ai făcut? Mi-am suflat nasul mai puternic ca niciodată! Așa aș fi făcut și eu. Iar acum purced în baie să-mi pun părul pe moațe.