Marea frenezie & ceasul stricat

Azi m-a apucat și pe mine. Dacă în anii trecuți m-am uitat ridicând din sprâncene și cu fața de nț, nț, nț, nu știu cum pot unii face așa ceva, chibzuind că numai sălbaticii se isterizează la vederea unor cifre în fața unui % și, nemaiputând judeca, se reped de parcă ar fi ultima felie de viață pe care vor pune mâna în toată viața lor cea lungă ce va urma, la fel și eu. Nimic de laudă dar dacă s-a întâmplat, s-a întâmplat.

Așa că ziua mea a pornit cu sms-uri: Astăzi între 09:00 – 18:00 vom livra din partea xxxxx comanda dvs. Curier XY, telefon xxxx, Stimate client, xxxx va livra astăzi coletul dvs. nr. AWxxxx, ramburs xxxx lei. Telefon curier xxxx. Plus o invazie de altele având ca temă marea chiverniseală din fiecare an: Superoferta Black Friday cu cele mai mari reduceri între 21-30 noiembrie. Grăbiți-vă. Stoc limitat. Profitați la maxim de extradiscount!

Și a continuat cu apeluri de-ale mele la diverșii curieri desemnați, pentru a afla totuși mai precis când se va livra ce-am comandat și a nu fi nevoită să stau nelipsită de-acasă precum un papagal. Dar nebunie mare fiind și o lume întreagă de oameni disperați, n-am putut ajunge la un interval mai redus decât cel enervant de lung și care urma să dureze de dimineața și până seara, nici mai mult, nici mai puțin. Și-așa că mi-am luat răbdarea în dinți și m-am pus pe așteptat. Și mâncat. Până la prânz a fost liniște pentru ca, a naibii treabă, să se pornească totul fix de la ora la care, precum un om cinstit și ghiftuit până la pleznire ce eram, mă pregăteam să-mi fac siesta. La fel ca șarpele boa din Micul Prinț, după ce a înghițit un elefant. Vine primul curier, achit, zic mulțumesc, desfac. M-apuc să probez și, spre iritarea mea, nu-mi vine nimic. În condițiile în care nu am pus chiar 15 kile pe mine în timp ce mâncând precum un veritabil rozător așteptam să se scurgă orele sorocite. Iar de la cei la care dădusem comanda nu era prima dată când comandam. Și cum politica mea e, orice-ar fi, să plec capul și niciodată să nu reclam, azi am pus mâna pe telefon și-am sunat și m-am plâns că nu-mi vine nimic și că vreau altceva. Dau peste oameni amabili și receptivi la smiorcăiala mea, tot ce trebuie să fac e să trimit înapoi ce-am primit și să îmi plasez comanda pentru altceva. Sun la curierii pe bicicletă, singura șansă ca pachetul meu să ajungă înapoi tot azi și nu când va face plopul micșunele. Luni adică. Și cum de ziua de returnare a produselor depindea venirea celorlalte, în mintea mea tulburată timpul nu prea era de partea mea. Reîmpachetez izmenele care nu mi se potriveau și aștept. Și tot aștept. Cu ochii pe ceas și cu doi copii ce știau că vor fi duși la teatru și cu încă un curier cu o altă comandă ce nu mai venea. La 5,30 trecute fix vine omul cu bicicleta. Ia pachetul retur iar eu închid ușa în urma lui cu nădejdea că va ajunge înainte ca programul de la firma de unde am dat comanda de nimicuri care nu mă (mai) încap se va termina.

Al doilea curier – al treilea de fapt – pe numele lui fictiv dar teribil de adevărat Ionuț Buzilă, încă nu a venit. Și nici n-a mai sunat. Dacă va veni azi sau anul viitor de Black Friday, rămâne de văzut. Buzilă nu vine iar eu m-am bosumflat. De fapt, sunt o bombă cu ceas. Unul stricat.

***

Cu o oră întârziere a venit și Buzilă cu cărțile mele la preț special. Inocență din partea lui, uimire dintr-a mea, cunoașterea… probabil va urma.

image

Cifre

Viețile noastre sunt predominant legate de cifre.

De la fluturașul de salariu până la factura de lumină, de la valoarea colesterolului și numărul trigliceridelor la costul medicamentelor cumpărate, de la măsura de la picior la prețul unei perechi de pantofi, de la cât este ora până la câte minte mai sunt până vine următorul metrou.

Câți kilometri sunt de la ….. până la ….., în câte ore i-am făcut, de câte ori am oprit, cât ne-au costat benzina și sandvișurile cumpărate pe drum. Totul se exprimă în cifre.

Câți iubiți am avut, de câte ori am fost părăsiți, de câte ori am părăsit, de câte ori am fost înșelați, de câte ori am înșelat.

Agende telefonice cu nenumărate numere de telefon, 600 MB trafic naţional de internet, opțiunea de la Orange Young cu 150 MB. Samsung U600 și BMW X6. Autostrada A1.

Mă gândesc cum ar fi o viață în care să mă trezesc când răsare soarele. Sau cu mult timp după ce răsare soarele. Să mă uit în oglindă și să văd că arăt bine, să simt asta și nu s-o știu din rezultatul la ultimele analize de sânge. Să mănânc salata de pe straturile din curte și nu cea care a crescut după un  număr de n modificări genetice. Să mă culc când găsesc de cuviință și nu pentru că este ora 2 noaptea iar mâine cu siguranță voi fi obosită. Deoarece, desigur, va suna ceasul la ora 7.

Cifre….