Gânduri

Singurătate. Cine mai vrea să fie singur? Singurătatea nu mai are nicio încărcătură și frizează izolarea, deraiantă și suspectă, deci cine mai vrea să fie singur? Cine mai are gânduri de împărtășit în sine când totul în jur mimează scena? Din precauție, cortinele au fost smulse – doar un nebun ar putea vrea să le mai tragă vreodată.

Acceptare. Acceptare a lucrurilor așa cum sunt. Într-o lume hiperactivă, impulsul schimbării nivelează tot: acțiune și… bum! – orice e controlabil. Benefic. Dar distructiv.

Celălalt. Acel celălalt. Cel în care te regăsești și în care mintea, sufletul și corpul sunt un simplu (și astfel impecabil) tot. Cel care te așteaptă undeva pe drum, în drumul pe care mergi, dar pe care, în absența singurătății și a acceptării, nu îl vei recunoaște în mulțime. Ce-i de făcut?…