Mobilitate

Se zice că noaptea nunții nu durează toată viața. Expresia vrea să spună probabil că timpul trece, oamenii se schimbă, iar cavalerul care cândva aducea flori se transformă într-un necivilizat (eufemistic vorbind!) ce calcă în parc pe flori iar prințesa care cântărea doar cât un fulg ajunge ca, privită în contra luminii, să transforme ziua în… noapte.

Dincolo însă de-a minimiza și ridiculiza frecvent eșuatele experiențe maritale, da, este drept ce se spune, noaptea nunții durează doar o noapte. Dar de regretat, o regretă doar cei care nu știu că senzaționalul vieții în doi începe abia de a doua zi.

A doua zi, când, parcă mai mult ca oricând, te trezești cu sentimentul că aparții cuiva. Când te uiți în oglindă și nu gândești deja că, la naiba, veți fi împreună până când moartea vă va despărți, ci că astăzi e exact așa cum se spune: prima zi a (restului) vieții tale.

Iar ce faci cu timpul care urmează să vină, rămâne la latitudinea ta. Lasă-l să treacă iar el va trece, implacabil, luând cu sine scânteia de la început. Sau oprește-l. Și fă-l să curgă în favoarea ta.

Învață să o iei de la capăt. V-ați luat în 2000 toamna? Fă-ți luna de miere si-n 2014, nu spune nimeni că prichindeii veniți la pachet fac mierea serilor în doi să pară doar un ideal!

Oboseala, plictiseală, demotivare? Mai spune o dată! Chiar dacă ți-ai petrecut ultima jumătate de an (sau de viață…) uitat cu telecomanda în mână pe canapea, ridică-te acum, ia-o pe ea – ea, aleasa ta! – de mână și pleacă! Ia-o oriunde, ia-o într-o vacanta ieftina sau una scumpă, nici nu contează măcar, ia-o și pur și simplu fii acolo, atunci (și de-atunci mereu!), cu ea!

***

Pentru cine nu a prins (incă) ideea, mobilitatea gândurilor și a dorințelor face diferența. Deci mișcă-te. În interiorul tău, în exterior. Ieși din rutină, ieși în întâmpinare… Există oricând vacante low cost, și-o știi cred deja!

La bine și la rău…

O întrebare care mă frământă de la o vreme încoace este “De ce oamenii nu se mai căsătoresc sau de ce, odată căsătoriți, mai mult sau mai puțin invariabil, divorțează?”

Nu am un răspuns. Dar cred că știm unele dintre cauze…

Avem prea puțin timp pentru a vorbi, deși avem enorm de mult timp pentru a comunica. Telefoane mobile, rețele de socializare, totul este menit să ne ajute să fim … împreună. Avem haine “fancy stivuite în “dressing-uri, dar poate că nu le mai purtăm cu suflet. Și nici la ocaziile protrivite. Mergem la sala de fitness pentru a arata bine, dar poate că nu acolo este secretul atractivității. Avem mașini. Dar poate că mai bine ar fi dacă am merge pe jos, cu bicicleta, cu tramvaiul, cu autobuzul, cu metroul. Poate că ni s-ar mai primeni gândurile în drum spre stația de autobuz sau alergând după un tramvai… Mâncăm la restaurante. Poate ar fi mai bine dacă am pregăti o porție de paste acasă. Facem copii. Dar așteptăm să-i crească alții pentru noi.

Și nu petrecem nicio clipă singuri. Dacă nu e nimeni în preajmă, folosim timpul pentru a da un telefon, pentru a intra pe internet, pentru a face orice altceva în afară de a ne gândi. La orice și la nimic, ar fi la fel de bine… dar nu o facem.

Vedem filme în loc de spectacole. Citim reviste în loc de cărți.

Cred că trăim vremuri în care a sta SINGUR cu tine însuți sau a petrece timp de calitate au devenit noțiuni de neconceput. De unde și SINGURĂTATAEA. Bine-cunoscuta singurătatea în doi.