Abordari corecte, abordari incorecte

Unul, aleargă prin parc și strigă peste umăr, cântat: Nu măăă priiinzi, babăăăă făăără diiiinți! Alerg și eu după el, râzând, parte pentru că mă amuză teribil copchilul ăsta cu ideile lui, parte ca să se asigure oamenii care privesc de pe bănci că am dinți. Mulți. Frumoși. Și că nici babă nu sunt, uite, pot să alerg!

Celălalt, colora într-o zi un Tweety iar eu mă trezesc explicându-i că e un canar. Îmi zice că nu e un canar, e Tweety. Îl înțeleg. Am pus eu greșit problema, poate dacă îi spuneam că e o pasăre care se cheamă canar, ar fi digerat mai bine informația. Deși… cred că tot Tweety ar fi rămas. Pe o pasăre o poate chema Tweety, n-are cum să o cheme în același timp și Canar.