De poveste…

Îngrijirea danturii ține de educație. De cei șapte ani de acasă. La fel cum un părinte educat preferă să-și găsească timp pentru a-i citi copilului povești în loc de a-l lăsa uitat de lume la televizor, tot așa îi va arăta și că tubul acela de pe chiuvetă ce-i folosit des la pictură mai e bun și pentru altceva.

Scuze nu prea există. Povestea cu Zâna Măseluță e veche de când lumea. Povestită, interpretată, reinterpretată, mesajul e același. Accesibil oricărui copil.

Chiar noi am fost la teatru și am stat cu sufletul la gură urmărind cum Zâna Măseluță împreună cu simpatica ei prietenă Bunuța Dănuța, doctorița care trebuie să salveze împărăția Dinților Frumoși, cântând și zâmbind, alungă Caria și-i îndeamnă pe copii să se spele pe dințișori și să pape cât mai multe mere. Cei de la Zurli joacă piesa mereu și-s ușile deschise pentru toți părinții care, știind prea bine care-i pretul unui implant dentar, preferă ca măcar în cazul celor mici, să nu se ajungă acolo. Acolo de unde nu prea mai e drum de întoarcere.

Pentru că, deși e plin de cabinete stomatologice in Bucuresti și mai peste tot în țară, sondajele sunt de-a dreptul cutremurătoare. Pare-se că românii nu prea știu ce-i aia pasta de dinți iar periuțele, în rarele cazuri în care se folosesc, se folosesc – refolosesc – împrumută și la rude, apoi odată primite înapoi, se folosesc din nou, până la dezintegrare. Periuța de dinți e precum căsătoria, să zicem. Uniune și comuniune till death do us part.

S-o recunoaștem: statistic vorbind, e jale. E nevoie de campanii de conștientizare, gen “Zâmbește România!”, triste în sine dar denumite vesel și “colorate” în alb-imaculat, e nevoie de gratuități, de la consultații și până la periuțe noi primite în schimbul celor vechi – au și dinții neîngrijiți un program rabla, pe numele lui exact “Rablă pentru periuța ta” (mda, chiar așa…) – pentru a se putea înțelege un lucru simplu și firesc. Și-anume acela că sănătatea nu e un moft.

Ca o concluzie, povestiți-le copiilor despre carii, acele chestii aparent banale. Și-așa, printr-o poveste, de fapt îi educați.

Discerne

ItsyBitsy FM este un post numai bun de ascultat în mașină, împreună cu cei mici. Numai bun de ascultat dar cu nota că nu chiar totul trebuie aplicat. După campania referitoare la timpul părinților, bani și ce au de fapt nevoie cei mici, până vor crește mari și vor pleca la casa lor, campanie pe care o salut și despre care am mai scris aici pe blog, s-a nimerit să fie introdusă în calupul de publicitate o reclamă la proceduri de îngrijire a danturii micilor poznași.

Ei bine și reclama despre care vorbesc îndeamnă părinții nu la mai multă grijă vis-a-vis de îngrijirea prețioșilor dințișori de lapte și responsabilizarea celor mici ci, nu mai mai mult și nici mai puțin, la fluorizarea danturii la intervale regulate, bonus sigilarea dinților, ca măsură de evitare a cariilor. Păi bine doamnelor și domnilor din marketing și din industria cea care promovează orice, fie că e nevoie, fie că nu, voi nu aveți, la rândul vostru, copii? Sau, mai bine spus, nu ați fost la rândul vostru copii? Nu știu cum să spun dar noi, copiii de-acum 30 de ani avem dantura bună. O fi poate de la faptul că mâncam mere din grădină și prăjituri de casă, făcute de mama sau de bunica și nu eclere cumpărate din supermarket și bonus iaurțele colorate, fructate și frumos ambalate promițând 100% natural dar fiind de fapt departe de tot ce e natural?!

Serios acum, mi se pare că prea suntem încurajați să apelăm la artificial în loc să ne re-educăm noi și să ne educăm copiii în sensul de a alege tot ce e simplu preparat, neprocesat, curat, sănătos și astfel să-i ferim de tot ce înseamnă nevoia de a apela la practici care pe vremea mea (da, da, era mai bine pe vremea mea!) nu existau nu pentru că nu ar fi progresat medicina în ritm exponențial ci pentru că, pur și simplu, problema în sine nu exista. Iar despre cererea care încurajează oferta se știe prea bine deja…

Mda, e tot mai plin de clinici private in Bucuresti. Orice problemă are acum soluții profi iar dacă nu există probleme, lasă că le creem. Nu neg importanța biometriei fetale, de exemplu, chiar și eu poate nu aș fi avut al doilea copil dacă nu aș fi apelat la analize peste analize și verificări peste verificări, dar în alte probleme, părerea mea sinceră este că se creează o panică exagerată!

Ipohondria nu se naște din nimic, rețineți vă rog, da? Cum au trăit bunicile noastre cu probleme de sănătate dar fără a avea habar de factor v leiden? Nu mai continui acum dar am un îndemn numai bun de urmat: Întreabă-te te rog, gândește, discerne, ia decizii și nu ezita!