La vie en ro(se)

Franța.

În acest moment, trei apropiați de-ai mei sunt ori în Franța, ori cu plan de plecare. Cu un plan de relocare, mai precis!

1. Bunica. Bunica mea cea activă. E acum în Franța. Și nu, nu pornită în vreun city-break in Paris pentru că deh, vârsta nu-i permite să stea departe de casă mai mult timp, ci e în Franța pentru o lună și jumătate! Pe undeva pe lângă Paris, într-un orășel cochet, la o amică de ei (da, bunica mea are amice și amici!). Se plimbă, vizitează, fac shopping, gătesc, se relaxează. La vie en rose.

2. Un amic. Mă refer acum la un amic de-al meu, nu de-al bunicii. Amic care e chiar acum în Paris, doar că în interes de serviciu. Deci aș putea spune că nu-i prea câștigat… Dar chiar și așa, tot respiră aerul fermecat!

3. Cyfer. Călin Cyfer. The blues man. Frugivorul. Călătorul. Începând cu 1 octombrie, va locui în Franța. Dar nu oriunde în Franța, ci… în sud. Visul tuturor boemilor. Și-al meu. Când voi crește mare.

N-are sens să visez acum la cum ar fi să-mi fac un sejur prelungit (la nesfârșit!) în Paris, nu cred că m-aș putea îmbiba de cultură, istorie și romantism cu doi copii ce-s precum argintul viu, poate doar să-i duc pe ei la Disneyland și să mă întorc să-i iau… peste vreo câțiva ani, după ce voi fi bătut fiecare stradă și vizitat fiecare colțișor! Un fel de win-win. Desigur, absurd și complet nefezabil.

Deci ce-mi rămâne să fac e să iau în calcul variante de lipsite de provocare, precum Baile Felix, într-o variantă cu loc-de-joacă-pentru-copii-internet-wireless-plata-cu-cardul-echitație-fermă-foișor (hai că nu sună chiar atât de rău!) sau și mai bine, Baile 1 Mai, să facem chestii simple, de relaxare, cam cum ar fi pentru… pensionari. :-D

Cyfer – muzicianul, frugivorul, călătorul, alergătorul. Omul care îți umple inima…

Sâmbătă seara am fost, pentru prima dată după aproape cinci ani, la un concert. Aflasem de Cyfer acum câteva luni, de la o prietenă din urbea mea natală. Îmi spusese că este un om fain, că e muzician, că trăiește cu fructe, că a călătorit mult, că aleargă mult, că urcă pe munți, cu alte cuvinte, un must-know. Și uite așa, din aproape în aproape, prin prisma unor obiceiuri alimentare ce stau contra curentului carne-lapte-ouă-fiert-răsfiert si-a unui apetit pentru muzică bună, am ajuns la concert.

Cum a fost? Frumos. “Frumos” este cuvântul care descrie cel mai bine seara de sâmbătă. Pentru că atunci când mergi la concertul unui om care are fani cu miile, nu te aștepți să vină la masa ta, să-ți strângă mâna, să-ți vorbească și să-ți spună… “mulțumesc că ați venit”! Nu te aștepți să te asculte povestind despre copii și nici să-i ia pe scenă și să le pună în mână chitara!

De ce am spus doar “frumos” și nu “minunat” sau “perfect” sau orice alt superlativ? Pentru că “frumos” este cuvântul care se potrivește cel mai bine. A fost acel frumos ce nu se pretează la grade de comparație, neputând nicicum fi “mai frumos”. A fost o întâlnire caldă, liniștită, completă, în afara oricărei exagerări și, deși tot ceea ce s-a întâmplat a fost, pentru noi, nefiresc, a oricărui lucru nefiresc! Nu știu cum, dar parcă totul a venit de la sine. Parcă… ne-am fi cunoscut dintotdeauna.

Pentru că Cyfer, muzicianul, frugivorul, călătorul, profesorul de chitară, alergătorul de maratoane e un om blând, liniștit. Un om care îți umple inima.

Și, ca o notă de final: o parte din muzica lui se poate ascuta pe http://www.cyfer.ro/. Și tot acolo, în partea de blog, sunt povești din care se pot învăța foarte multe lucruri – eu una am găsit, dincolo de relatările din călătorii sau despre alimentația lui, o extraordinară lecție de viață. De viață corectă, simplă.

P.S. Prinși de magia momentului, am făcut unele dintre puținele poze pe care le avem așa, cu toții, împreună!

cyfer