Pourquoi pas?

Am mai povestit aici pe blog cum, într-o zi, prin forța împrejurărilor, am ajuns pe un site de încălțăminte de unde mi-am și comandat chiar atunci, pe loc, două perechi de botine, neavând niciun pic din rezerva pe care o am în mod normal când vine vorba de a-mi cumpăra încălțăminte fără a o și atinge și proba. Ei bine botinele comandate atunci au fost o alegere genială, le-am și purtat între timp și am avut surpriza să descopăr că au un calapod extraordinar de comod, având în vedere forma… Și dimensiunile! Ca să nu mai adaug și faptul că piciorul meu se dezobișnuise de mult timp cu așa ceva.

Cum ar veni, am devenit mai încrezătoare când vine vorba de shopping-ul online. Iar azi, din lipsă de idei și de chef pentru chestii înălțătoare cum îmi place să pretind și să cred că fac, mi-am ales niște spielhosen budigăi  ștrampi  yoga pants pantaloni stretch care arată… așa. Well, pourquoi pas?

pantaloni stretchpantaloni stretch 2

În rest, pe-același site, înțesat cu fuste, rochii, bluze mai mult sau mai putin elegante, pulovere casual, tot felul de jachete de dama, lenjerie, costume de baie, poșete de zi și de noapte și o mie de chestii asemenea, nimic interesant.

Revenind așadar la ‘les boudigues’ și de ce i-am ales pe aceia și nu alții, n-aș putea explica. Probabil se potrivesc cu alte chestii de la mine din dulap. Și cu ce am prin pantofar. Și cu picioarele mele frumoase. Frumoase invers proporțional cu modestia mea. Și cu noul meu stil. Mai monocrom și dramatic, așa…

***

Peste câteva zile, după ce îmi ajung, voi edita. Și împărtăși impresii. Despre cum și cât de purtabili sunt. Și dacă într-adevăr îi voi purta.

***

Later edit, așa cum promiteam. Au venit ‘les boudigues’ și par faini. În loc de cei cu bandă transparentă am luat până la urmă unii perforați, din motive de mărime (n-aveau S, S de la mine, Superwoman de mărimea Super-tânțar). Interesanți, cel puțin așa, trași pe mână, primul contact… Vom vedea.

image

Ieftin, mai ieftin, cel mai ieftin

Vis-a-vis de imaginea noastră cea zilnică și lumească, aș spune că există două mari categorii de oameni. Cei care își iau lucruri cât mai ieftine – și nu mă refer aici la cei care nu ar avea posibilitatea să-și ia altceva ci pur și simplu la cei care sunt întruchiparea lui Hagi Tudose – și cei care le caută pe cele mai scumpe. Cei pentru care prețul în sine e garanția calității.

Probabil nu mulți știu că ceea ce plătesc de fapt nu-i neapărat calitatea cât investiția care s-a făcut în reclamă. Am haine Tommy, originale, aduse direct de la mama lor de-acasă care s-au stricat după primele spălări. S-au dus și culoarea și moliciunea materialului și tot. Și nu pentru că le-aș fi spălat la grămadă, albe, verzi, negre, albastre sau lână cu mătase sau sacouri de femei cu blugi de bărbați, eventual la 90 de grade plus înălbitor folosit din belșug. Nu. Le-am spălat la programul adecvat cu detergentul adecvat și în condițiile adecvate. Așadar eu una, la fel cum am Victoria’s Secret, tot la fel am și lenjerie intima ieftina. Ieftină, simplă, nepretențioasă, bucăți banale din bumbac, cumpărate de pe tarabă, la preț de covrig. Iar la capitolul încălțăminte pot doar să-mi amintesc de o pereche de sandale superbe Musette care au rezistat, nici mai mult nici mai puțin, din casă și până în parcare. Parcarea din fața blocului, să ne înțelegem, da? Și pot spune fără nicio rezervă că cea mai mulțumită am fost de pantofii ieftini și de cizmele la fel de ieftine luate din magazine minuscule din Bulgaria, unde prețul e format din costul materialului, al calapodului, al lipiciului, al cuielor bătute în toc și al flecurilor atașate, plus un foarte mic adaos cât să poată ține atelierul funcțional.

Cum ar veni, având din ambele, nu fac parte din niciuna dintre cele două categorii. Însă pățită fiind, merg pe ieftin în general. Acel ieftin, dar de calitate. Pentru că există și așa ceva.

Strada Speranței, la parter… sau despre Timișoara Încălțăminte

Strada Speranței, la parter, se traduce aici prin Șoseaua Ștefan cel Mare, nr. 30, bloc 26, parter. E locul unde speranța multora de a găsi ceva de calitate la un preț decent se împlinește.

Despre un magazin de încălțăminte voi scrie, deoarece într-o lume în care brand-ul înseamnă nu neapărat calitate, dar cu siguranță un preț halucinant, e bine să se știe că mai există lucruri frumoase, excelent lucrate, la prețuri accesibile.

Magazin este mult spus. De fapt este vorba despre un spațiu mare cât o sufragerie de bloc comunist, unde sunt adăpostite cel puțin o sută de modele de încălțăminte de damă, vreo 30 de modele de genți și tot atâtea de încălțăminte bărbătească. Piele. Doar piele. Lăcuită, întoarsă, perforată, accesorizată, fixată pe calapoade comode indiferent de înălțimea și de forma tocului… piele care te îmbie să probezi, să stai la taclale cu doamnele din magazin, să cumperi și să te gândești cu plăcere la faptul că, în toamnă, tot acolo vei găsi încălțămintea care să-ți placă, fără însă a-ți usca buzunarul!

Mai jos, poze, pentru a vă putea face o idee.

 12 10

9 8

11 13

2 6

3 4

5 7