E.N.E.R.G.I.E.

Mă întreabă lumea ce le dau copiilor să mănânce de au atâta energie. Sau, cu mirare, cum se face că sunt atât de drăguță (a se citi aproape mereu cu zâmbetul pe buze) și de slăbuță (a se citi athletic & toned – sic!), de unde deduc că e ceva suspect cu femeile care au copii și sunt slăbuțe iar dacă mai sunt și drăguțe e clar ceva în neregulă în univers! :-D

Păi mâncăm multe fructe. Foarte multe fructe. Fructe în loc de aproape orice. De dimineață până seara, mai tot timpul fructe. Nu spune nimeni că nu trecem și pe la covrigărie sau că nu umblăm cu pungi de pufuleți în brațe, dar în rest, ne îmbuibăm cu enzime. Literally speaking. Plus că ne petrecem foarte mult timp în aer liber. Și dormim regulamentar. Iar eu nu fumez. Și nu beau cafea. Fie inbox-ul meu plin de oferte de espressoare și sisteme de spumare a laptelui, în loc de Saeco, dacă e să fac investiții, aleg Vitamix. Sau Blentec. Și mă mândresc deja c-un super-Hurom!

Lesne deci de înțeles diferența. Diferența care se și vede cu ochiul liber și se și simte . Dacă ne-apucă cheful de plâns, ne trece repede, dacă ne supărăm n-o ținem așa la nesfârșit, dacă sunt probleme, găsim soluții. Sau măcar le căutăm. Iar dacă nu le găsim, măcar căutarea ne-a scos din starea în care eram.

So, confirm acuratețea spuselor “mens sana in corpore sano”. Live clean. Stay young. Stay free. And live happily ever after! :-P

image

Lucrurile mari dintr-o lume măruntă

Îmi amintesc perfect prima mărire de salariu. Primul salariu, cel de 700 de lei, care se transformase brusc în 1400. La 20 și ceva de ani, aveam naivitatea de a mă simți importantă, trăiam cu impresia că întregul viitor al firmei depinde de mine… Apoi mi-am schimbat serviciul, am început să lucrez tot pentru 1400, dar în cu totul alt ritm. De la 9 și până la ore la care numai la non-stopul de la metrou mai găseam deschis ca să îmi cumpăr ceva de mâncare. Efortul nu a rămas însă nerăsplătit și după luni de zile în care nici nu mai știam pe ce lume trăiesc, a venit o altă mărire de salariu, spectaculoasă și, desigur, generatoare de noi imbolduri de afirmare. După alte seri lungi și lucruri ce mi-au deschis ochii cârpiți de nesomn, am trecut la un nou job, cu un salariu de această dată negociat de pe poziția de forță a omului care se știe stăpân pe experiența lui.

Acestea sunt bucuriile tinereții mele ambițioase și pline de orgoliu… Dat din coate, agonie și extaz, muncit pe brânci, fără pauze de cafea, fără pauze de țigară, fără povești și glume purtate pe sametime ținând capul ascuns strategic printre dosare și bibliorafturi viu-colorate… Angajatul model, heirupist în toată puterea cuvântului.

Uitându-mă în jur și uitându-mă înapoi, știu acum ce contează. Nu am plâns de fericire atunci când am încasat primul salariul mărit, nu mi s-a umflat sufletul de bucurie deschizând vreun plic vestitor de pași urcați în ierarhia corpo-distrugătoare așa cum mi s-a întâmplat ieri, la o serbare la grădiniță. PRIMA serbare la care copilul meu este actor și nu spectator. Momentul în care vezi carne din carnea ta pășind triumfal pe scenă, neinhibat de lumini, de zecile de priviri, lipsit de orice frică, plin de elan, NU, nu se compară cu nimic… Sunt lucrurile mari dintr-o lume măruntă.