Antropología de la muerte

Luni. Dimineața. Având în minte Doors și nothing left to do but run, run, run…

Sună curierul. Vine comanda. Întreb plictisită care comandă. De la superpantofi. Aaaaaa, păi așa spuneți. Să vină! Mă activez. Orice diversiune e binevenită. Și sunt și foarte curioasă.

Ajunge, desfac. Și reconfirm ceea ce spusesem deja: sunt suuuuuuuper fantastice botinele astea!!! De la cutiile colorate și felul în care fiecare botină e ambalată separat și până la felul în care arată ele în sine! Dacă sunt și comode și nu se rup la purtare, devine foarte probabil să-mi schimb preferințele în materie de încălțăminte și locul din care mi-o voi cumpăra!

Sunt superficială? Nu. Se cheamă… antropología de la muerte.

image

image

Suuuuuuuuper botine!!!!

Ca să-mi fac “numărul” de articole cu temă impusă pe luna septembrie am văzut, complet lipsită de chef, că trebuie să intru pe un site care se cheamă superpantofi.

Și cum și așa nu aveam dispoziția necesară pentru a scrie despre botine de dama m-am descurajat și mai tare văzând că, parcă în ciuda mea, se mai și cheamă “superpantofi”. Mda, super – super pantofi, sunt convinsă…

Dar intru, doar na, distracția e distracție dar contractul se cheamă contract. Intru și…. fac ochii mari!

Păi oameni buni, anumite chestii de-acolo sunt sen-za-țio-na-le!!! Ce spuneam eu acum ceva vreme aici pe blog, că mie nu îmi plac botinele ieftine, că eu sunt fan piele și că nu-mi trebuie nimic ecologic și artificial?! Doar la o primă vedere am pus ochii pe două perechi, pe care tot azi mi le și comand!

O pereche, vernil cu turcoaz. Talpă platformă, my kind! Superbe. Clar mi le iau! Nu bag mâna în foc pentru îmbinări și pentru comoditatea calapodului, dar la cât costă acum, se poate spune că și dacă în realitate sunt dezastruoase, tot n-am nimic de pierdut!

botine platforma

Cealaltă pereche, botine cu toc. Toc din lemn, din imitație de lemn, nu am habar, cert este că ador și imprimeul și culorile și forma și șireturile și absolut tot la ele!!! Cranii și trandafiri verzi la mine în picioare vreau, vreau!! Nu sunt foarte sigură că mă voi descurca mergând pe stradă cu o grămadă de centimetri în plus, va trebui să-mi reamintesc de postura de divă corporatistă urcată pe tocuri până la cer, dar pentru asemenea imagine, mă sacrific în mod clar!

botine toc

Și gata acum, ca să purced să comand! Revin cu impresiile săptămâna viitoare, când probabil îmi vor ajunge. Moment când sper să nu-mi retrag tot entuziasmul mai sus exprimat! :-D

***

(later edit) Au venit botinele! Primele impresii, aici.

Vegan, dar nu din considerente morale

Îndată se împlinește un an de când am trecut la o dietă vegană.

Uitându-mă înapoi, îmi dau seama că nu a fost nimic care să prevestească schimbarea, dacă era să mă întrebe cineva care e mâncarea mea preferată aș fi spus, fără nicio secundă de ezitare, sarmalele. Urmate îndeaproape de ardeii umpluți și de piftie (n.t. “răcituri”).

Deci nu am devenit vegană din respect pentru viața necuvântătoarelor, glumele de Paște cu mielul (din drob) care avea niște ochi atât de blânzi m-au făcut mereu să râd și-n niciun caz să compătimesc biata făptură… așa că dacă nu mai mănânc nici carne, nici lactate, e pur și simplu pentru că am ajuns la concluzia că așa e mai bine pentru corp. Punct.

Și ca dovadă a alegerii mele bazate pe rezultat și nu pe considerente morale, eu, spre deosebire de semenii mei într-ale obiceiurilor alimentare, port cu plăcere tot ce-nseamnă piele: așadar, vă rog, arătați-mi pantaloni, curele și încălțăminte marcate cu “genuine leather”, și veți vedea doi ochi sclipind fermecați!

Piele ecologică? Cizme de dama ieftine? Da, le știu, dar… nu mulțumesc! Accidental dau peste niște botine cu toc gros, de-un verde intens, superbe, n-am ce spune, dar tot merg mai departe în încăpățânarea mea… Pielea e piele, iată părerea mea. Și nu cred că vreodată vreo gheata de femeie, oricât de frumos și de bine lucrată, m-ar putea face să renunț la textura de natural, tăbăcit, întors, în favoarea surogatului încărcat de noblețe și croit cam pentru orice buzunar…

Sunt un vegan atipic, știu, da. Ce m-ar putea scuza oare, în afară de firescul apetit pentru… natural?