Upgrade

El, ora 3 dimineața, cu ochii în calculator. Ea, adoarme bebelușul trezit în noapte, apoi trece prin bucătărie pentru un pahar cu apă și-i spune: aham… dar nu-mi place font-ul ăsta.

El, după o lună în același ritm, îi spune: Uite, e gata, ce zici? Ea se așează tacticoasă, dar, după nici două secunde, începe: nu-mi place cum se vede cu gri. Ce-i cu poza asta aici? Unde ți se pare ție că ar fi related articolul ăsta cu ăsta?!… etc.

El, ce vrei tu e din 2000 toamna, dar fă-mi o listă și modific…

Și-a tot modificat… și modificat… și modificat. Și-așa s-a ajuns la ce se vede.

P.S. Restul se va face… din mers!

Despre diplome, schimbare & drumul meu spre ele

Nu sunt omul evenimentelor. Nu particip la petrecerile cu firma, nu merg în team-building-uri. În general vorbind, nu-mi place nimic din ceea ce este menit să aducă oamenii împreună pentru discursuri, aperitive suedeze, cafele și bla-bla-uri. Pentru simplul motiv că mă obosește chiar și gândul de a trebui, prin forța împrejurărilor, să par interesantă, să ies în evidență, să emit idei epocale.

Acum mai bine de o săptămână, confirmasem că particip la gala de premiere a finaliștilor SpringSuper Blog. Nu am mai mers, deși îmi petrecusem jumătate din ziua anterioară la deparazitare – a se citi înfrumusețare – special pentru a merge și străluci printre cei mai buni. În același stil și cu același entuziasm trecător, zilele trecute am răspuns la o invitație de a participa la festivitatea de premiere a blogger-ilor care au scris articole referitoare la violența împotriva copiilor… cu toate acestea, dimineață, când V. m-a întrebat la ce oră începe, am mormăit că e la 10,30, dar că nu știu dacă merg. A fost un duș rece să-l aud spunând: În stilul ăsta, nu mai ajungi niciodată…

Deci…
8,30 – l-am grăbit pe B. cu masa, l-am îmbrăcat pe fugă și am pornit spre grădiniță.
9 – pe drum, și-a exprimat dorința de a cumpăra flori pentru educatoare. N-aveam niciun sfanț așa că am fugit de mânuță la bancomat, apoi ne-am întors… Hai să alegem. Iau 9 fire, făcusem un calcul aproximativ al doamnelor de la grădiniță, de la cea care-i primește dimineața până la doamna de la bucătărie. Dau să plătesc, când îmi spune că pentru educatoare vrea una diferită… și alege un boboc de lalea violet. Pe de-o parte încântată de alegerea lui, pe de-o parte cu ochii pe ceas, plătesc, reamintindu-i cu drăgălășenie că ne cam grăbim.
9,10 – încă pe drum. Între două fluturări de floare, îmi cânta lent un cântecel cu iepurașul de paște… Avansam în ritmul melodiei…

in-stilul-asta1 in-stilul-asta2

9,20 – la grădiniță. Începe să dea florile. Îl ajut să desfacă firele lungi – nu precum bunul samaritean ci la modul bun, cine mai este la rând, repede, și dvs. una, da, cine urmează, da, poftim, haideți, haideți, au mai rămas 7, repede, repede, da, încă 5, vă rog, haideți la flori, încă 3, da’ haideți odată!
9,30 – gâfâi pe drum spre casă. Realizez că pantalonii care se potrivesc la bluza pe care intenționam să o port sunt la spălat, așa că intru repede în magazinul de la parterul blocului și-mi iau unii noi.
9,40 acasă. Intru val-vârtej la duș și dă-i și luptă… cu părul încâlcit, sprâncenele nepensate, unghiile cu lacul cam trecut.
10 – deja mă usuc pe păr; o rog pe bonă să-mi calce ea pantalonii ca să pot sări în ei și să fug.
10,10 – totul ok, pantalonii îmi vin perfect dar parcă stau un pic suspect, neavând insă o oglindă mare, plec așa. În prima vitrină – chiar cea de unde i-am cumpărat – văd cum stă situația. Nu e bine deloc – picioarele mele sunt precum două grisine învelite în folie de plastic, peste tot încrețituri, peste tot valuri-valuri. Intru din nou, iau o pereche de pantaloni lycra negri, mă schimb în ei… altă treabă! :-) Îi las pe cei din folie de plastic la vânzătoare, să-i țină până mă întorc, împreună cu bancnota la care nu a avut rest… și, pentru că era singura, fug la bancomat să scot alți bani – de taxi de această dată!
10,20 – în taxi.
10,40 – ajung, cu întârziere… semnez, intru.

***

Și-acum, trecând peste partea de hihihihi-hahahaha-uite-că-am-reușit- să-mă-mobilizez-și-eu, cum a fost? Excelent. Impuls pentru a schimba ceva.

Cine-au fost vorbitorii? Gabriela Alexandrescu, președintele executiv Salvați Copiii România, Mireille Rădoi, directorul general al Bibliotecii Centrale Universitare, scriitorul Mircea Cărtărescu, Diana Stănculeanu, psiholog în cadrul Organizației Salvați Copiii, Cristian China-Birța, ambasadorul campaniei “Copii fără etichete”, noi, bloggerii, un consilier școlar, o mamă ce venise împreună cu fiul ei… Am primit diplome, am citit fragmente din articole scrise de alții.

in-stilul-asta3 in-stilul-asta4

Da… dincolo de toate, un eveniment la care scopul nu a fost să strălucim care-mai-de-care, așa cum m-am temut. Ci să conștientizăm că lucrurile TREBUIE – dar mai ales că POT – să se schimbe!

O idee

Cum vi se par aceste fragmente?

Cred ca sunt situatii in care nu te poti acomoda (babele comenteaza de copii, preotul se uita chioras daca unul din copii vorbeste sau plange sau se impinge cu altul).

sau

In schimb eu ma mai uit la cate un film pe net, cand mai fac cate o pauza de la ale mele traduceri si corecturi. Mai un film romanesc cu rezistenta din munti (de ex. Portretul luptatorului la tinerete), mai unul italian (de ex. Marcellino, f f dragut), mai cu teme religioase (americanele The Mission cu Robert de Niro, Jeremy Irons, tare mi-a placut; sau Bakhita, from slave to saint) , mai un rusesc (Admiral, istoric, de epoca, merita!).

Alina Tomoiaga

Cred ca cel mai bun nutritionist este stomacul fiecarei persoane.Cel mai bine mananci ce iti face tie bine(apropo de varza,imi place mult dar stomacului nu).Chiar am ascultat un discurs al unei nutritioniste cunoscute si foarte sincera la final,dupa ce ne-a spus de prajeli,de dulciurile din comert,de masline colorate,de alimenatatia raw vegan,ne-a spus sa ne gandim cum au crescut bunicii nostrii.Bunicii aveau un porc si tineau de el un an intreg(nu cum mancam noi nici o masa fara carne),faceau dulciurile in casa,chiar daca erau paine cu zahar,mancau urzici,stevie,o data pe saptamana duminica taiau o gaina sau un pui pentru o ciorba de bors(bors facut in casa nu mai mult apa cum este in comert acum),si neaparat nu sareau peste micul dejun,deci nu uitati dieta bebelusului 3mese si 2gustari.

sau

Consider ca prea multi parinti merg pe ideea ca ii dau copilului ce nu am avut eu(aici ma refer la jucarii,haine). Degeaba ii dai in fiecare zi cate o jucarie daca nu te joci cu el,degeaba il imbraci de la Zara daca nu il lasi sa se tavaleasca un pic pe jos,degeaba ii dai mancare in parc iaurtelul sau bananunta daca tu acasa nu te asezi cu el la masa sa mancati o ciorba buna.

 Vali

Despre pornit-oprit calculatorul… ne concuram reciproc, de unde si replica sotului:”Wow honey, the house is so clean! Was the internet down for a while today?”

sau

… una din postarile mele preferate de pe Edukid: “Mamele bune au podele lipicioase, vase nespalate si copii fericiti.”

sau

…. ma duce cu gandul la Ajunul Craciunului 2011, cand eu si sotul ne-am permis un moment de respiro in bucatarie, iar fetele se jucau in camera lor…la un moment dat am sesizat ca era prea liniste(semnalul nostru de alarma!!!) si cand am intrat in camera aveam o priveliste “feerica”: bucati si bucatele de hartie igienica peste tot!!! Am trecut peste frustrare ca abia terminasem curatenia, le-am facut poze si mereu va ramane o amintire speciala!!!

 Anca Ciobaniuc

Eu mi-am facut singura niste “traistute” pe care le port prin parc. Nu le-am facut mari,ci doar cat sa incapa portofelul,cheile,telefonul si sticluta cu apa! :)

sau

Am incercat o data o prajitura “instant” :))) a iesit un dezastru. E simplu de facut,doar ca nu mi-a iesit mie……”prajitura desteapta ” ii spune,amesteci toate ingredientele,le pui in tava si dai praji la copt !!(Ana) Dar am vazut la masterchef US cum au facut o tarta cu crema de lamaie si bezea….am salivat! trebuie neaparat s-o incerc si eu :)))

 Ana B

Din punctul meu de vedere(am vedera redusa la un punct)familia poate fi:
A)familia ideala in care ambii soti sunt egali in drepturi si obligatii(cu un plus de atentie din partea sotului pentru sotie)
Cred ca acesta este genul de familie in care toti membrii se simt bine si in care exista armonie,intelegere si afectiune pe termenen nedefinit.
B)Familia in care tata este cel mai tare din parcare.El stie tot ,el aduce bani in casa,el sta in capul mesei si este primul servit.El decide,el dispune,nu accepta sa fie contrazis.Are dreptate dimineata dar are dreptate si cand doarme.Este familia terorizata de masculul care inca nu a depasit faza cavernei.Copii vor creste terorizati,lipsiti de initiativa,intriorizati, cu spaime si nelinisti doboraatoare.
C)Familia in care mama este ,,il capo del tuti capi,,Mama este cea care decide,numai ea are dreptate,ea stie cel mai bine ce este permis si ce nu,tote graviteaza in jurul ei .Tatal este un accesoriu pasager prin casa,de regula tinta insatisfactiilor stapanei.Copii si mai ales baietii cresc cu ideea ca rolul lor este doar de purtatori de sperma si ca in rest mama (sau viitoarea sotie) sunt persoanele care vor decide tot.
D) familia HAOS in care fiecare face cei trece prin cap.Este familia in care unul trage hais si unul cea iar copii se regasesc intr-un vartej de cerinte contradictorii,de pupaturi si suturi,de tandrete si sictir incat mintiuca lor fumega in efortul de a intelege ce se intampla in jurul lor.
E) familia ,,de fatada,, in care parintii fac frumos atunci cand ies in societate ca sa dea bine si care intre patru pereti dau jos pospaiul de civilizatie si incep sa-si care reprosuri ,insatisfactii,etc.Copii ca martori la aceste treceri de la o stare la alta vor avea acelasi comportament dual si vor duce mai departe samanta neroziei parintilor.

Tatalili

Mai sus este doar o foarte mică selecție din comentariile care se scriu zilnic. Cred că fiecare dintre cititorii acestui blog are multe de spus sau face ceva special, de aceea mă gândesc că dacă vă simțiți inspirați, puteți și voi scrie articole aici, nu țin cu orice preț ca acest blog să fie doar al meu.

Pagina Despre mine poate deveni Despre noi, ideea este să facem ceva constructiv și folositor. Unde mai pui că mi-ar prinde și mie bine câte o zi de pauză! :-)