Înlocuind…

E plin de farmacii veterinare in Bucuresti. Alături de agenții bancare, farmacii “umane” și de Mega Image-uri. Cred că se concurează serios unele pe celelalte la capitolul numărul lor raportat la cap de locuitor. Și număr de stradă.

Am în zona blocului meu două aprozare. Dar patru farmacii veterinare. Și un pet shop. Și, un pic mai încolo, un salon de coafare canină, pentru orice eventualitate… A se citi pentru orice stăpân mai pretențios. Și, pe undeva, de-a lungul tulpinii arborelui genealogic, înrudit cu Paris. Paris Hilton.

Nu iau în derâdere problema ofertei venite în întâmpinarea cererii. Departe de mine gândul, mai ales că știu și eu cum e să ai câine, dar nu numai câine, ci și copii și astfel să te preocupe nu numai puricele din blană cât și ascaridul din burtică. Și știu perfect cum e ca pentru copil să spui pas vaccinărilor dar în privința câinelui să stai cuminte și să-ți aștepți rândul cu micul patruped și cu carnetul lui de sănătate în brațe!

Și mai mult de atât, am mare admirație pentru medicii veterinari! Pentru că ei, spre deosebire de frații lor cunoscători într-ale omului, își fac treaba cu mare drag: peste oricare-aș fi dat, tot drăgăstos ș-a purtat cu micul nostru coleg de apartament și tot l-a scărpinat între urechi și l-a privit cu înțelegere și amiciție în ochișorii lui candizi și negri! Și nici că mi-a fost dat ca, peste pretul vaccinului de caine, să am dilema sumei optime din plicul strecurat în hăul denumit buzunarul halatului!

Deci să ne lămurim: îmi plac animăluțele și admir și respect oricând grija pentru micuțele lor vieți, dar, fără supărare, dacă am înlocui una din zece farmacii și unul din zece Mega Image-uri și unul din zece ING-uri cu o săliță de lectură, să zicem, n-ar fi oare toată lumea mai câștigată?… :-)

De e ploaie, de e vânt…

Ziua a pornit și cu dreptul și cu stângul, ca să spun așa. Plouă torențial și mai bate și vântul. Și suntem și în întârziere… Suim în primul taxi și pornim. Facem trei sferturi de oră pentru un drum de vreo zece minute. Timp suficient pentru ca unul să adoarmă iar celălalt să se plictisească teribil… Ajungem. Manevre dificile, un copil adormit trebuie îmbrăcat, altul strunit pentru a coborî și c-o umbrelă și c-un măr în mână și cu maxim de atenție pentru a nu sfârși în vreo baltă. Cu chiu cu vai, coborâm. La prima rafală de vânt cel mic se trezește iar cel mare scapă umbrela. Descurcă-te cum poți printre lacrimi, cu picioarele într-o baltă uriașă și cu o portieră de taxi pe care nu ai nicio mână liberă ca să o închizi. Taximetristul încearcă și el, prin interior, de coborât nu are cum, a oprit aiurea și probabil speră să nu-i agațe cineva oglinda în timp ce mă așteaptă pe mine să… fac ceva. Orice. Într-un final agreem varianta optimă. Să închid cu piciorul. Încerc cu finețe, nu se închide, dați mai cu putere, doamnă!, dau. Se închide. Probabil pentru care cei care trec și nu au prins și restul, situația arată așa: conița s-a enervat și, deși fragilă precum o frunză, dă cu piciorul mai rău decât ultimul golan…

La bancă. Scot banii, dar realizez că nu am buletinul la mine. Excelent! Pe lângă faptul că nu am numărul de cont unde trebuie să trimit banii, ci doar un CNP, nu am nici buletinul meu. Dau să ies, înciudată, dar mă interpelează doamna de la ghișeu, spuneți, cu ce vă putem ajuta? Cu nimic îmi vine să spun, dar articulez pierdută cam care e situația. Nicio problemă, se rezolvă! Și se rezolvă! Noroc, noroc, noroc. Bun.

Ieșim din bancă, tot cu mărul în mână, acum și cu umbrela dată peste cap de vânt. Hai la tramvai, că-n taxi, la cum se circulă, lăsăm banii pe o săptămână… Mergem spre stație prin șiroaie de apă, spre fericirea lui Bogdan care le caută pe cele mai adânci. Cel mic și-a ascuns capul în pieptul meu, se mai uită din când în când și râde când îi vine ploaia pe față. Bine că-s veseli! Urcăm în tramvai și pornim, spre extazul celor mici. Mă uit la ei și râd și eu, sunt frumoși, haioși și… sunt a mei!!!

photo 1 photo 2 photo 4

Mergem. Chipurile trebuia să ajungem la Muncii, dar tramvaiul întoarce la Iancului… Uitând ce-am gândit mai devreme, mă uit după un taxi dar văd liftul de la o gură de metrou! Perfect! La metrou, fericirea e și mai mare! Smile

photo 5 photo 3 photo 1

Ajungem la destinație. Registrul Comerțului. Ca de obicei, extaz în fața dozatorului de apă, cu greu îi iau de acolo… La ghișeul de unde mi se înmânează formulare și mi se dau indicații, Bogdan plasează strategic, spre consternarea doamnei de acolo, un pahar turtit. Timp în care cel mic găsește într-un coș de gunoi o doză de suc și, până să apuc să reacționez, bea ce-o mai fi fost prin ea…

photo 4 photo 5

Gata! Cu hârtii și copii, hai acasă! Iar prin metrou, unde, în toiul unei dispute referitoare la ultimul măr pe care îl mai am, primim de la cineva o pară…

photo 1

La întoarcerea acasă, hârtiile sunt cam boțite și ude, dar cei mici au primit încă o porție de educație prin implicare, pentru că, de e ploaie, de e vânt… lucrurile merg înainte!!! Smile

photo 4