O singură geantă pentru fiecare femeie

Cu nu mult timp în urmă scriam aici pe blog aceste rânduri: Să recunoaștem. Un articol ce face apologia poșetei preferate nu este ceva de trecut cu vederea. Orice femeie care se respectă are o colecție impresionantă de poșete. De culori diferite, din materiale diferite, de dimensiuni diferite, cu mânere / toarte / barete diferite. Fiecare are rolul ei, fiecare se asortează la ceva, fiecare spune ceva. Viața unei femei este de neconceput fără un asemenea obiect. Poșeta / geanta nu mai este un lucru ce servește unui scop. A devenit un manifest, nu-i așa?

Aveam în minte atunci gențile și poșetele Reeija, care mai de care mai frumoase, care mai de care mai cu vino-‘ncoace, toate din piele, minunat colorate și cu un design deosebit, fără îndoială visul oricărei femei…

reeija

Apoi, la o conferință având ca temă responsabilizarea față de mediu și susținerea inițiativelor cu impact pentru comunitate, am aflat despre un concept revoluționar menit să conducă la o schimbare de optică privind moda și efectele poluante pe care aceasta le are asupra mediului, pornind de la pesticidele folosite în procesul de cultivarea bumbacului, vopsirea chimică și sfârșind cu tonele de textile aruncate în fiecare an, în condițiile în care majoritatea hainelor ce sfârșesc prin a fi aruncate ar putea fi refolosite… lucru despre care am și scris aici pe blog.

Am vizionat atunci un spot de două minute, două minute magice ce veneau în întâmpinarea naturaleții și subliniau, printr-un mesaj simplu, frumusețea vieții, viață ce semnifică pasiune și a visa și nu a avea dulapuri pline de haine, viață care înseamnă a arăta bine dar a face-o într-un mod cât mai responsabil! Două minute pentru a îmbrățișa o idee, o idee ce ar putea schimba fața viitorului… Două minute pentru a arăta că a trăi simplu și conștient se potrivește de minune cu conceptul de fashion!

Și-acum, gândindu-mă la toate acele genți și poșete și plicuri și accesorii ce umplu dulapul multora dintre noi, toate desigur cumpărate pentru a se potrivi cu personalitatea, cu pantoful, cu pardesiul, cu umbrela, cu manichiura, cu momentul, cu ocazia, cu gândul, cu toanele, cu anotimpul sau pur și simplu… cu celelalte din dulap, frumoase azi iar mâine nu, mă întreb cum ar arăta o revoluție, o reinventare a genții, o transformare a ei după dorințe și-n funcție de inspirație, o geantă ce este mare dar se face și mică, geantă – poșetă – plic printr-o simplă pliere, printr-un fermoar secret, un șnur sau o capsă magică, azi verde smarald iar mâine pestriț colorată, poate prin folosirea de vopsele lavabile, șabloane, tuș magic sau poate doar cu fețe multiple… Mă-ntreb cum ar arăta și dacă s-ar putea crea o geantă unică, un fel de caleidoscop, o geantă a tuturor femeilor dar a fiecăreia în parte, o geantă ce prin simpla atingere să se transforme în felurite chipuri, spre delectarea ochiului și-a inimii, spre împlinirea femeii și-a lumii în total…

(Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2013)

Ce mai face Ana

Cititorii mai vechi o știu pe Ana, Ana cea care face prăjituri delicioase, Ana care este absolut minunată atunci când cere lucruri, când renunță la ele sau le așteaptă.

Ei bine, Ana are un hobby despre care de ceva vreme tot intenționez să scriu!

Ana face accesorii. Brățări, pandantive, cercei, le găsiți pe toate aici. Iar pentru că ea are un fel deosebit de-a se purta, s-a gândit să-mi facă o surpriză trimițându-mi ceva pe gustul meu!

Mai jos, poze cu pachețelul venit prin poștă și capturat imediat de cel mic, apoi momentul de respiro de care am profitat din plin pentru a desface cadoul și… surpriza – trei brățări lucrate de ea! Ale mele sunt din piele dar, după cum probabil ați văzut deja, Ana nu se dă în lături de la nimic!

1

2

3

Care este ultima carte pe care ai citit-o?

Am crescut cu întrebarea “Care este ultima carte pe care ai citit-o?”.

În liceu – ne întrebau profesorii, la facultate (nu la Româno-Americană, desigur, ci la cealaltă facultate, cea pe care am abandonat-o prostește în anul 4) – era întrebarea ce încorona vreun examen oral. În grupurile pe care le-am frecventat, a citi era un semn de distincție.

Participând ieri la lansarea cărții “Feminism modern reflexiv”, carte scrisă de Oana Băluță, mi s-a reconfirmat un lucru pe care îl simt în legătură cu generațiile care vin din urmă. Nu se mai citește. În ziua de azi, cartea cu copertă și pagini de hârtie nu mai este o preocupare. Nu mai este o prioritate. Nu mai este un prilej de discuție.

Nu de puține ori m-a frapat faptul că librăriile vând jucării, reviste, calendare, lumânări parfumate, ceaiuri, săpunuri naturale, biscuiți bio, chiar accesorii. Da, este o realitate, în ziua de azi cartea rămâne pe raft, se cumpără în schimb batonul de vanilie sau cana cu imprimeu vintage…

Mai jos, poze de la lansare, unde am fost cu cel mic, de unde mi-am mai cumpărat o carte (că tot îmi place mie Henry Miller) și de unde am aflat că de astăzi începe Bookfest!

4 1 3

2 5 6

În loc de concluzie, o întrebare: Care este ultima carte pe care ai citit-o?