Înlocuind…

E plin de farmacii veterinare in Bucuresti. Alături de agenții bancare, farmacii “umane” și de Mega Image-uri. Cred că se concurează serios unele pe celelalte la capitolul numărul lor raportat la cap de locuitor. Și număr de stradă.

Am în zona blocului meu două aprozare. Dar patru farmacii veterinare. Și un pet shop. Și, un pic mai încolo, un salon de coafare canină, pentru orice eventualitate… A se citi pentru orice stăpân mai pretențios. Și, pe undeva, de-a lungul tulpinii arborelui genealogic, înrudit cu Paris. Paris Hilton.

Nu iau în derâdere problema ofertei venite în întâmpinarea cererii. Departe de mine gândul, mai ales că știu și eu cum e să ai câine, dar nu numai câine, ci și copii și astfel să te preocupe nu numai puricele din blană cât și ascaridul din burtică. Și știu perfect cum e ca pentru copil să spui pas vaccinărilor dar în privința câinelui să stai cuminte și să-ți aștepți rândul cu micul patruped și cu carnetul lui de sănătate în brațe!

Și mai mult de atât, am mare admirație pentru medicii veterinari! Pentru că ei, spre deosebire de frații lor cunoscători într-ale omului, își fac treaba cu mare drag: peste oricare-aș fi dat, tot drăgăstos ș-a purtat cu micul nostru coleg de apartament și tot l-a scărpinat între urechi și l-a privit cu înțelegere și amiciție în ochișorii lui candizi și negri! Și nici că mi-a fost dat ca, peste pretul vaccinului de caine, să am dilema sumei optime din plicul strecurat în hăul denumit buzunarul halatului!

Deci să ne lămurim: îmi plac animăluțele și admir și respect oricând grija pentru micuțele lor vieți, dar, fără supărare, dacă am înlocui una din zece farmacii și unul din zece Mega Image-uri și unul din zece ING-uri cu o săliță de lectură, să zicem, n-ar fi oare toată lumea mai câștigată?… :-)

La vita e … BELLA!

De-o lună și-un pic de când avem câine, le-am văzut și auzit pe toate. De la ridicat ironic din sprâncene până la dați-l cât mai repede!!!, toată lumea s-a implicat cu un sfat “prietenesc”…

Am trecut peste toate iar ieri veterinarul ne-a dat undă verde pentru prima ieșire. Pregătiți sufletește pentru a fi atacați de alți câini, a o pierde prin parc dacă o scăpăm din lesă, etc., am pornit. Vorba vine am pornit, încă de pe covorașul din  fața ușii Bella s-a proptit pe cele patru labe în semn de protest. Am luat-o pe sus, cu chiu cu vai am manevrat căruciorul, în fine am ieșit din bloc unde după nici doi pași au sărit pe noi câinii de la spălătoria auto de vis-a-vis. Cu intervenția oamenilor de acolo am răzbătut până la colț, la modul doi pași cu ea în brațe, doi de-a valma peste cărucior fiindcă ne tot agățam picioarele în lesă… La trecerea de pietoni iar ne-am poticnit, scuze la dreapta, scuze la stânga, am dat probabil un spectacol de zile mari pentru cei care așteptau să ne vadă ajunși la liman…

Și-am ajuns… Am petrecut un weekend superb!

la-vita-e bella1 la-vita-e bella2 la-vita-e bella3 la-vita-e bella4
la-vita-e bella5 la-vita-e bella6 la-vita-e bella7 la-vita-e bella8

Problema șosetelor

Noi avem o problemă cu șosetele. Dacă suntem undeva, ne întâlnim cu cineva iar acel cineva spune nu veniți până la noi? – noi, în mod obligatoriu, refuzăm. Vizită programată, da, e ok, dar pe nepregătite, în niciun caz. Pe motiv de șosete.

Am ajuns să purtăm, fără probleme, una albă și una neagră. Suntem cei la care a găsi în același timp una maro și una violet reprezintă o apoteoză a norocului! Aproape le considerăm pereche…

Iar dacă lucrurile erau deja complicate, ei bine s-au complicat și mai mult… Ne apropiem vertiginos de momentul la care vom ieși cu una da, una nu – măcar la un picior să ne fie cald!

De ce spun asta? Păi suntem la faza la care până să ne tragem una, cealaltă – oricare ar fi ea – este deja în gura câinelui. Are un senzor special pentru șosete, toate-i plac. Nu face nicio distincție între curată / murdară, de lână / de mătase, mică / mare…

Și în tot acest balamuc, o singură persoană vede partea amuzantă. Cel mic.

problema-sosetelor1   problema-sosetelor2

problema-sosetelor3   problema-sosetelor4

Probabil pentru că este singurul din familie ce (încă) mai are șosetele pereche… :-)))

Primele 24 de ore

Buuun… Cum povesteam ieri, suntem (puțin) mai mulți! Lucrurile au evoluat așa: drum la veterinar pentru primele analize, rezultat nu tocmai bun, administrat prima doză dintr-un sirop roz bombon, cumpărat alte aleze feromonate, făcut carnet de sănătate. Și primit interdicția de a scoate micul colocatar la plimbare în parc pentru mai bine de o lună….

Acasă fiind, am instituit un program strict de șters cu mopul la fiecare 3 ore, cu o soluție care omoară 99,9% din orice germeni vreodată văzuți la microscop… nicio jucărie nu mai stă pe jos, junior nu mai are voie de-a bușilea, B. este spălat pe mâini și dacă se scarpină în cot….

Dar partea frumoasă este că cel mic pare a avea un IQ răvășitor de mare (vorba ‘ceea, cine se aseamănă, se adună! :-p). Deja s-a familiarizat cu zona unde trebuie să-și desfășoare activitățile posterioare, deși am fost avertizați că va duraaaaaaaaaaaaaaaaaa și va duraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa și va duraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.

Pagube până la acest moment? Doar o piesă de lemn de la un puzzle. Probabil vor urma și restul.

Partea haioasă? Câinii cică au nevoie de pașaport… așadar ne-am amânat un drum la Ruse până la întocmirea actelor necesare… :-)))

Grămada cere vârf

Am mers în parc 4 și ne-am întors… 5.

gramada-cere-varf1   gramada-cere-varf2
Și-acum lumea noastră se învârte în jurul nevoilor noului membru al familiei! Șă aibe șampon, să aibe mâncare, castronel special, aleze impregnate cu feromoni, poop analysis, schemă de vaccinări… :-))
Hăinuțe? Din dulapul lui junior :-p
gramada-cere-varf3
Cum spuneam deja, grămada cere vârf!!!