Topping

Cel mare către cel mic:

“Hai să ne jucăm de-a ceva.”

Cel mic, entuziasmat, lasă ce face și așteaptă ordine.

“Hai să ne jucăm de-a… (se gândește)… de-a… de-a topping!”

Las și eu ce fac și aștept să văd ce-i tună, asta e ceva nou. Și pare interesant. El continuă, serios-misterios:

“Topping se joacă așa: un om aruncă… o prăjitură (pentru o secundă ezitase, oare se gândise la un castron cu ciorbă?) în faţa altuia, iar dacă îl nimerește e TOPPING!” (accentuează satisfăcut)

(O fi având preferinţe la prăjitură? Să fie cu cremă? Și nu, nu te uita la mine, nu voi aprinde cuptorul.)

2 thoughts on “Topping

  1. Ha-ha -ha, la castronul cu ciorba cred ca se gandise mai intai, ciorbita din aia de casa, proaspata si calduta, cu taitei atarnand din lingura si pe fata ” victimei”… Si-o fi dat seama, intr-o fractiune de secunda ca nu poate apuca si arunca bine un castron, mai usor s-ar incadra in pumnul lui o prajitura………. Toppiiiinnnggg!!!!
    Topping l-a facut si mama mea pe Radu acum cativa ani, cand el manca “nu stiu ce” cu ketchup. El tot arunca pe jos “nu stiu ce”-ul, mama il tot ameninta ca ii pune ketchupul in cap, el tot arunca, mama il tot ameninta, el arunca……
    Pana cand tot ketchupul din farfuriuta i-a fost aruncat pe fata.
    ” Mamaie, m-ai umplut de sange! “

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>