Deci așa se face!

Alerg prin casă după cei mici și îmi vine o idee. Într-un moment în care nu sunt pe fază, mă strecor în bucătărie și când îi aud venind să mă someze să-i mai alerg sar în faţa lor zbierând și gesticulând mai ceva decât fac ei când sunt puși pe rele. Planul îmi reușește, îi bag în sperieţi, se refugiază precum purcelușii speriaţi de lup, drrrrrrept în pat, punct pentru mine. Nu trec câteva minute și mă trezesc cu ei iar după mine, dar acum se vor speriați, nu alergaţi. Mai scornesc câteva ambuscade, dar ăștia se prind repede care-i șmecheria (orice șmecherie!) deci adio succes.

Cel mare se simte dator să îmi explice: “Mami, trebuie să ne sperii prin surprindere!”. Încerc, deja secătuită de idei, să-i sperii “prin surprindere”, așa cum mi s-a recomandat (de fapt era o critică). Și într-un moment de respiro cel mare îmi strigă: ” Mami, vii odată?! Hai să ne sperii prin surprindere!!!”

(Bine, aşteptaţi-mă surprinși, vin!)

One thought on “Deci așa se face!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>