(galben-pai și dincolo de curcubeu)

Teoretic dorm dar practic stau cu ochii lipiţi de tavan. Plouă. Și ascult cum plouă. Strop peste strop pe tabla de la pervaz. Se luminează camera când fulgeră, apoi vine tunetul și cum Humorul e într-o covată, pare că nu se risipește ci stă să se adune cu următorul și următorul și tot așa până s-or răzleți norii și se va face loc să se ducă, în sus.

Stau și ascult cum plouă și mă gândesc că mâine în curte frunzele merilor vor fi chiar mai verzi și zmeura mai cu chef să se coacă. Și că mâine voi merge în oraș să-mi cumpăr o pungă de pufuleţi. Nu ca sa-i mănânc ci ca sa-i lipesc între ei așa cum am văzut că se joacă cei mici umezindu-i la capete și prinzandu-i șirag. Și să fac un pufulete fără sfârșit care să mă lipească pe mine de un loc despre care mi se tot spune, mereu, că n-are cum fi al meu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>