Părinți bogați, copii săraci. Și invers.

De la mine de pe geam se vede grădinița Rio. S-au mutat niște prieteni de-ai noștri de acolo și și-au închiriat vila, întâi au fost doi chiriași, apoi unul n-a rezistat concurenței, în timp ce celălalt da. Și a luat el și restul de casă, s-a extins. Mă uit cu admirație de fiecare dată, fie că e Moș Nicolae și montează în curte un cal uriaș, înaripat, făcut din luminițe, fie că e un nene pe-acolo și curăță zăpada cu o lopată, fie că au petreceri, fie că pur și simplu sunt copiii care aleargă, sar și se dau pe tobogane. Și văd dimineața când nu-i nici șapte jumătate părinți lăsându-și prichindeii, apoi seara, spre șapte, luându-i. Și mă gândeam cum micuții de-acolo sunt scoși zilnic de două ori pe-afară, cum merg ei cu autocarul la teatru, la circ sau la alte distracții, cum mănâncă ei cuminți și antrenându-se unii cu alții și micul dejun și fructele de la gustare și prânzul cu supă, indiferent de care, apoi încă o gustare iar seara, curați-educați-hrăniți-culcați-la-prânz, sunt preluați de părinți și duși acasă, de unde probabil nu-i mai scoate nimeni la o tură prin parc și nici nu le mai citește nimeni, doar s-au ocupat doamnele educatoare. Și nici masa de seară nu mai e așa importantă, primește și el ce mănâncă părintele venit stors de la muncă, oricum ce-i în burtică din timpul zilei contează.

Și bag mâna în foc că micuții primesc o extra-porție de desene animate sau de jocuri pe telefon și toată lumea e împăcată. Două-trei ore de petrecut împreună în fiecare zi, cam aici s-a ajuns din excesul de zel al părinților care nu mai lucrează ca să aducă acei bani care-s necesari într-o casă ci ca să se dezvolte, crească, pentru joburi mai bune, cu bani mai mulți, mașini mai mari, vacanțe mai scumpe (și cu bone de sezon angajate). Cam așa arată copilăria copiilor de părinți care muncesc pentru bani mulți. Tot mai mulți. Așa a arătat și copilăria lui Bogdan, până acum vreo trei ani. Îl lăsam dimineața, îl luam seara. Se ocupa grădinița să facă el înot, engleză, să meargă la teatru. Seara noi eram sfârșiți, puneam CD-ul cu Cars și adormeam când Bucșă și Fulger zburau spre Tokyo, rar mai prindeam și cursa și anihilarea lui “Torque” Redline. Mă lăudam la serviciu că-mi port copilul la o grădiniță montessori, că au mâncare bio, că-i scoate mult pe afară. În weekend-uri încercam să recuperăm, să ne revanșăm, luam jucării peste jucării, suplineam timpul pierdut cu lucruri. Se chema că suntem o familie și că avem o viață.

Și mă uitam azi la copila (nepoata) lui tanti care vinde în față la Mega verdeață. Stătea acolo și avea un carnețel și un creion bont și scria niște litere și încropise și o păpușică. Și era luminoasă la față iar eu uitându-mă la ea, mă întrebam ce va mânca la prânz. Va lua mamaie probabil o pâine și niște parizer și îi va face o tartină și i-o va pune pe o foaie ruptă din carnețel. Da, s-ar zice că vai, sărăcuța de ea, nu are o viață. Probabil va crește să fie… o florăreasă. Poate. Una care nu va fi prețuită de un bărbat galant, chiar de-ar aduce pe undeva cu Eliza Doolittle. Copila va fi luată de unul care sigur nu s-ar pricepe să o iubească dar clar să o bată. Și așa, uitându-mă la ea, uitându-mă și la mamaie care stătea lângă ea, nu știu cum o parte din mine s-a gândit că un bilanț făcut mult mai târziu, când poate va vinde și ea, tot ca mamaie, verdeață, va zice că tot ce a făcut la viața ei a fost să poarte copii și să nască și să se tot împiedice în copiii aceia în timp ce lega sau buchete de flori sau mănunchiuri de pătrunjel, iar copiii la rândul lor s-au tot împiedicat printre oamenii care au tot venit, au cerut câte ceva, au plătit și au plecat, apoi că s-a certat cu rudele, că s-au împăcat, apoi iar s-au certat, că s-au dat afară din casă apoi s-au primit la loc și așa, cu chiu cu vai, zi de zi, și-a trăit (și și-au trăit) o viață. O viață ba în frig, ba în prea multă căldură, cu țevi sparte, cu tencuieli coșcovite, o viață cu oameni poate buni, poate răi, poate urâți, poate frumoși, poate neciopliți sau poate cât de cât atenți, dar totuși oameni. Vii. O familie. Un bilanț bogat, zic eu. Și măcar mai plin și mai uman decât cel al unui copil crescut câte nouă ore pe zi în grădinițe particulare apoi în școală particulară cu after school cu mese asigurate apoi în facultate particulară și apoi direct prin sânul vreunei multinaționale.

***

E un scenariu cam în alb și negru, știu. Dar parcă tot ne trage de mânecă și întreabă dacă nu cumva trăim (TRĂIM?) tot mai însingurați și într-o lume tot mai dezechilibrată…

5 thoughts on “Părinți bogați, copii săraci. Și invers.

  1. Deci așa este la aceea grădiniță,am văzut prețul lor,era cam ridicat dar se pare ca se justifica.
    Concluzia este ca timpul este o bijuterie rara,tare scump,si fizic(partea financiara) si psihic(zâmbetul oamenilor sau buna dispoziție la adulți tare greu le observi).

    • De justificat, se justifica, n-are pret grija pentru botul de aur, doar ca da, boturile au nevoie de … altceva. Cum ar veni de-o paine cu parizer, dar mancata langa mama.

  2. Interesanta abordare,dar cred ca nu stii ca in anul 1987,guvernul american a decis infiintarea unei agentii finantate consistent ,care are ca obiect de studiu tocmai evolutia bio-psiho comportamentala a copilului.Decizia a fost luata ca urmare a sesizarii ministrului sanatatii referitoare la degradarea starii de sanatate a generatiilor de copii de dupa 1980 in sensul cresterii procentuale a numarului de copii supraponderali,dar si a celor cu tulburari de comunicare,relationare,etc.Incepand cu anul 1989,dupa organizarea in teritoriu a noii structuri,au fost monitorizati peste 50 mii nou nascuti de pe teritoriul a 15 state,copii din toate mediile socio economice ,culturale si rasiale si s-a intins pe durata a 20 de ani.Printre itemii urmariti au fost:evolutia starii de sanatate,indicele ponderal,dezvoltarea comportamentului social-adaptativ,QI,performanta scolara,etc.Concluziile sunt ingrijoratoare,in sensul ca majoritar evolutia esantionului supus observatied,denota un regres.Au fost decelate mai multe tipologii bio-psiho-comportamentale care intr-o traducere nu tocmai profesionala pot fi incluse in categoriile A) Copilul tableta(in original-calculatorul viu) respectiv copilul care sta peste 8 ore pe zi in fata calculatorului.Este caracterizat prin facies palid,indici scazuti de reactivitate ,dificultati de relationare,tonus muscular sub medie,tulburari de circulatie sangvina de retur,de regula supraponderali.Au un nivel de performanta scolara peste medie in zona tehnica,dar cu majore probleme de integrare la nivel de grup,de lucru in echipa.de regula provin din familii cu posibilitati economice de nivel mediu si peste.B) copilul fast -food categorie reprezentata de copii in general supraponderali,cu tulburari de ritm cardiac,suflu greoi,rezistenta la efort scazuta,dificultati de integrare in grupul social,comportament introvertit…

  3. C)copilul Barbie-respectiv copilul tip-top,permanent ingrijit,tuns corect,imbracat impecabil,abonat al selfiu-lui si al saloanelor si caracterizat printr-un comportament de tip narcisist,distant fata de ceilalti,intr-o permanenta autoadmiratie.D)copilul famacie respectiv copilul care provine de regula din familii posesoare a mai multor carduri de fidelitategen Catena,Sensi Bl..si care are sistemul imunitar tinzand catre zero ca urmare a grijii familiei de fi indopat cu antibipotice imediat ce-i curge un pic nasul.D)copilul pe cale de disparitie,adica acel copil normal care alearga cu capul gol prin parc,sare,impinge furnicile de la spate ,pupa mata pe bot si fura corcodele de peste gard,mazgaleste pereti in plin efort creativ,copilul care are mucii ca lumanarile de cununie si obrajii rosii ,plesnind de sanatate,copilul care se balaceste cu picioarele goale in balta din parc si care-si da drumu cu tiroliana fara inhibitii.Este o specie de copii juliti,dispusi sa se joace oricand si cu oricine nu totdeauna intorsi acasa cu hainele curate sau cu toate hainele.Sunt independenti,nu depind de tableta si de Mac D-ul de dupa colt se bucura de soare si de tunete,dar din pacate sunt pe cale de disparitie.Depinde de fiecare dintre noi ,ca parinti ce tip de copil vrem sa avem.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>