Modelul Islanda. Va face și Moldova la fel? Ar face și alții la fel?

Ieri seară, în parc, în timp ce ne păzeam potărnichile să n-o ia care-ncotro, povesteam cu tatăl unuia dintre copiii zurbagii despre ce mai scriu, ce-aș mai vrea să scriu, unde, apoi despre niște joburi de redactor pentru care vreau să aplic dar totul cu sfiala de rigoare, cunoscută fiindu-mi neștiința în tot ceea ce înseamnă istorie, geografie, politică, invenții, cercetare, știință, tehnică, politică monetară, politici fiscale, IT, economie, mediu și aș mai putea enumera arii tematice încă pe-atât.

Și cum părintele despre care zic este omul care de fiecare dată când vorbim îmi deschide orizonturi câte nici n-aș putea gândi (de exemplu, a fost suficient să-i povestesc c-am găsit în podul bunicii un ban vechi pentru ca un tratat întreg de numismatică plus anexe, erată și ponturi de real iubitor să-mi fie puse la dispoziție într-un limbaj și-o poveste pe care de drag ai sta să le-asculți), văzându-mi rezerva și temerile a găsit de cuviință să mă încurajeze și ajute cu niște idei de-a dreptul interesante și pe care, pe rând, am să le înșir aici. În așa fel încât informația să circule iar eu, în continuare, să mă formez și să “devin” (râd).

Bun. Și luând lucrurile pe rând, ideea numărul unu ar fi felul în care un eveniment despre care s-a scris și vorbit extrem de puțin ar putea fi o soluție pentru ce se întâmplă în ultima vreme în Republica Moldova. Adică furtul secolului, da, da, am auzit, știm, e furtul secolului, senzaționalul s-a produs și senzație s-a făcut, dar știu oare oamenii care primesc știrile pe pâine prăjită și le consumă la fel că ceva ar putea fi întreprins? Știu oamenii că ar putea fi făcută… o revoluție? Adică da, mințile mai inflamate știu, dar oare știu ele că revolta poate îmbrăca haine civilizate și nu cârpe înfundate în cocktail-uri Molotov? Probabil că nu. Pentru că revoluția pașnică din Islanda mass-media s-a ferit s-o popularizeze iar în talkshow-urile politice nici că s-a pomenit, astfel încât foarte puțini din afara sistemului au auzit de ea. De ce? Păi… simplu. Pentru că a transforma un cadru corupt într-un mediu fertil e un precedent periculos. Pentru cei poziționați sus.

Ce urmează acum în Moldova? N-am să anticipez eu, ar fi de-a dreptul hazardat ca de la parenting, rețete și sănătate să sar dintr-o dată la prognoză de evoluție politică, eu o voi face însă pe-a cărăușul, atrăgând atenția asupra unei întâmplări reale și cu final fericit în speranța că poate nu neapărat de aici dar măcar din alte locuri (nu multe, din păcate…) ideea va fi purtată mai departe și așa, din aproape în aproape, va ajunge la urechile oamenilor că libertatea e într-adevăr un drept (un drept în adevăratul sens al cuvântului, nu un ideal frumos exprimat prin articole de constituție!) și că democrația înseamnă, nu numai etimologic vorbind, ceva. Și că se va înțelege că oriunde, oricând, niciodată nu e nimic bătut în cuie, că lucrurile se pot schimba și mai ales că “a putea” se leagă pur și simplu de “a vrea”. A vrea cu adevărat.

Iar întâmplarea reală și cu final fericit despre care vorbesc și care ar trebui să fie un punct de reper pentru toți cei care sunt reticenți în a crede și a spera că se poate, pornește din 2008 de la naționalizarea unei mari bănci, naționalizare din care rezultă o țară în stare de faliment, cu o datorie care oare pe umerii cui ar fi căzut? Normal, pe umerii oamenilor așa-zis mărunți, care ar fi trebuit ca pentru mai bine de un deceniu să plătească lunar pentru ceva ce n-au făcut. Urmează într-o primă fază proteste, oamenii ies în stradă într-o formă non-violentă și doar ca excepție, violent, cer referendum pentru legea care îi transforma în plătitori și, pas cu pas, se ajunge până la modificarea constituției astfel încât să fie reflexia unui stat corect și echilibrat. Așadar, “lecția care trebuie sa fie învățată din criza Islandei este că dacă alte țări se gândesc că e necesar să fie consemnate datoriile, ar trebui să ia aminte la cât de mult succes a avut acordul de 110 la suta. A fost cel mai amplu acord care s-a încheiat”, după cum afirmase Thorolfur Matthiasson, profesor de economie la Universitatea Islandei din Reykjavik (sursa – Bloomberg.com).

Deci? Va face și Moldova la fel? Ar face și alții la fel? Nu e încurajator de știut că s-a făcut deja? Că se poate?
 icerev