Ori, ori sau ambele

Acum ori am început eu să tânjesc rău de tot după vorbe frumoase, ori rândurile de mai jos sunt într-adevăr sublimul-absolut…

“Cam tot înaintea primului an de școală, eram vara la bunici. O cățea de-a lor, Molda, fătase sub un pătul. Nimeni nu-i văzuse cățeii. Într-o zi, m-am vârât de-a bușilea până la culcușul lor. Era-ntuneric sub pătul, așa că mai mult pe pipăite am adunat cinci mogâldețe, le-am vârât în traista pe care o adusesem cu mine și-apoi am târât-o cu băgare de seamă în curte, în bătaia soarelui. Mi-am scos fusta și-am așternut-o pe jos, pe urmă, ușor de parc-aș fi umblat cu niște ouă moi, am răsturnat traista. Cinci rostogoale, pufoase, două albe și trei negre, stăteau amestecate-n fața mea, unul peste altul, cum căzuseră din traistă. Nu-ncercau deloc să se așeze în altă formație. Le era bine oricum. M-am culcat pe burtă și am început să mă uit la ei. Nu văzusem niciodată ceva mai frumos. Erau pe cât de lungi pe-atât de lați. M-am uitat în ochii lor, mărgele de-un cenușiu lăptos, de nu știai dacă văd sau nu. Cu ochii lor fără privire, cu capetele care făceau una cu trupul, bulz-urile acelea păreau niște zeități ale bunei-stări și ale mulțumirii de sine. Am căpătat curaj și am luat unul în mâini și l-am întors cu labele în sus. Niște labe ca niște pâinișoare dospite. Vedeam cum îi curge sângele prin niște fire-albastre care brăzdau peisajul fraged alb-rozaliu al burții umflate de lapte. L-am lipit cu burta de pieptul meu și l-am ținut așa, ca-ntr-un extaz. M-a apucat apoi un fel de frenezie, m-am culcat cu fața-n sus și i-am luat pe toți și i-am așezat pe mine, mi-i puneam pe față, mi-i lipeam de urechi. Şi-i sărutam, îi sărutam în neștire. Din când în când, printre rostogoalele pufoase, vedeam petice de cer albastru dintr-un cer fără pată. Mi se părea că până atunci am fost oarbă.”

(Ileana Vulpescu – “Arta conversației”)

2 thoughts on “Ori, ori sau ambele

  1. Foarte bine, ai încercat si cărți românești.Ileana Vulpescul este scriitoarea preferarata a mea,îți recomand si Arta compromisului si Rămas bun casei părintești.

    • Bine, mulțumesc! Mie bunica îmi tot spunea de Arta conversației, dar până acum, în vacanța de Paște, am tot evitat s-o citesc, nu știu de ce, mi se părea prea … soft, nu știu cum să spun. O impresie falsă iar odată ce o termin, voi scrie despre ceva ce mi s-a părut extraordinar, pe alocuri m-a cam lăsat fără aer.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>