Multă singurătate mai e în lume, doamne…

Mi-am redus consumul de facebook la vreo douăzeci de minute o dată la două sau la trei zile. Îmi mai încarc niște poze cu mâncare, mă mai uit cine ce a postat, mai răspund la niște mesaje, apoi închid și-mi văd de altceva. Bun, și astăzi, spre surpriza mea, mă aștepta un mesaj de la un om pe care-l adăugasem ca prieten la ultima accesare. Fără să știu cine e, eu sunt mărinimoasă, accept pe oricine fără să mă uit pe pozele de profil, mă gândesc că dacă cineva vrea să-mi fie prieten, mă cunoaște, măcar de pe Integraalia dacă nu de altundeva. Așa că răspund la orice request și, dacă pe parcurs mă prind că e ceva suspect (gen un personaj care posta invective la adresa Rapidului de fiecare dată când juca) dau unfriend. End of story. Necomplicat. A, și la intervale regulate, când se adună prea multe chestii dubioase, dau unfriend la câte o sută de oameni dintr-un foc. Îi păstrez pe cei cât de cât apropiați sau pe care într-adevăr îi cunosc. Și gata.

Bun, și mesajul de care spun zicea că am un profil cu poze extraordinare (citez) iar că eu arăt superb (idem). Senzațional (cred că era senzual de fapt, nu știu, eu sunt atentă la nuanțe doar dacă mă interesează cu adevărat ceva). Bun, nu mă panichez, nu mă gândesc că o fi vreun dezaxat extrem de singur și de trist, poate fi și vreun coleg de facultate pe care mi-l amintesc doar vag și care doar constată că am evoluat bine în ultimii zece ani. Mai schimb două vorbe, timp în care el îmi dădea like la poze. Printre care și la unele cu Marilyn Monroe. Îi spun că eu sunt cea din pozele celelalte, știi, nu cele artistice, alb negru, cu diva în costum de baie, să ne înțelegem, da? Știe, știe. Nu e chiar retard (phew, bine că am clarificat!). Și în continuare îmi spune ce minunat arăt (păi în poze cu toții arătăm minunat!). Urmează întrebarea cu semnal de alarmă. Sunt căsătorită? I-aș fi zis că da și dacă nu eram! Mai răspund la vreo două-trei întrebări, pe jumătate dintr-un fel de politețe, pe jumătate ca să văd dacă nu e unul mai glumeț și totuși ne știm de undeva iar eu, atentă (” “) cum sunt, am uitat, pe jumătate ca să verific pe ce treaptă a nebuniei, de la 1 la 10, se încadrează (s-au strâns trei jumătăți, știu, e doar din cauza faptului că eu devin extrem de grijulie când mă apuc de verificat). A nebuniei sau a disperării. A disperării, da. Omul devine tot mai implicat în conversație. Dar mă opresc eu. Închid direct și apoi îmi dau seama că nu l-am blocat. Să redeschid? Nu!! Mă va vedea iar online. Și sigur va gândi că am revenit bulversată și doritoare de partea a doua a conversației. Doamne, mare-i grădina ta… Și plină de oameni ai nimănui. Trist, triști. Da. Următoarea dată când intru îi voi da block. Iar altădată când îmi voi adăuga prieteni, voi discerne cu mai mare atenție. Greu, greu cu singurătatea în mediul online…

P.S. Dacă întâmplător ajunge omul și aici pe blog și vede postarea, sper să nu se supere. Am făcut-o spre binele lui. E doar un apel la un strop de inteligență. Și la o viață reală, e chestia aceea care se trăiește când te uiți pe unde mergi și nu la ce cuvinte tastezi, uite, am zis-o simplu și pe înțelesul oricui, e bine așa?

P.P.S. A nu se înțelege că țin cu Rapidul, da?

4 thoughts on “Multă singurătate mai e în lume, doamne…

    • Dacă încă există?! Eu credeam că sunt o specia nouă!
      Cât despre restul, mulțumesc pentru idee, dacă mi se va mai întâmpla așa ceva, voi cere să fie precizat în CV! :-))

  1. Prietenul tau Osho spunea ca singuratatea este de fapt o calitate,o stare de spirit care-ti permite sa accesezi pofunzimile cunoasterii.Din punctul meu de vedere(am vederea redusa la un punct) singuratatea este o povara indiferent de cauzele care au favorizat instalarea ei.O trauma in copilarie,un esec sentimental,decesul celui iubit,etc sunt prilejuri de insingurare.A ramane izolat ,inchis in carapacea inseamna a intra in nefiresc.Omul este o fiinta sociala,el si ea,noi si voi,comunicam,gandim ,construim vise si in mod normal suntem cel putin doi.Insingurarea inseamna deschiderea cailor degradarii fizice si psihice.A discuta numai cu eul tau,a te plimba doar cu umbra ta,a pune in fata doar tacamul tau sunt tot atateaa semne ca de fapt nu mai existi.
    Cand cauti prietenie ascuns in spatele tastaturii este semn si de disperare,dar si de neputinta.
    Cunosc multe persoane singure.Unele cauta cu disperare solutii,altele …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>