Copii, părinți, prieteni

Cred că acum trăim, ca părinți, epoca de aur. Nu ne mai trezim noapte de noapte și va mai dura ceva până ce vom începe iar să nu mai dormim. Atunci va fi de grijă, oare pe unde-or fi și cu cine?

Nu ne mai petrecem majoritatea timpului schimbându-i, hrănind, spălând, îngrijind, acum se descurcă aproape singuri. Putem sta pe canapea și citi chiar și câteva capitole la rând sau, foarte important, ne permitem să facem un duș cu ușa închisă și fără a opri la fiecare zece secunde apa ca să vedem pe unde sunt și dacă nu s-a întâmplat ceva cu ei. Urmează momentul la care abia vor aștepta să scape de noi.

Altceva demn de notat este faptul că ne înțeleg și ne ascultă. Nu mai avem de-a face cu ființe mici și iraționale care nu pricep nimic din ce ceri și nici n-am ajuns la stadiul la care orice-am spune ar fi ca și cum am vorbi la pereți.

Acum pot aspira casa cap-coadă și mă pot usca pe păr fără să tot opresc aparatul de teamă că în timp ce capul îmi vâjâia de zor, s-au bătut, au căzut din pat, au mai găurit un perete sau cine știe ce s-o mai fi întâmplat. Va urma momentul la care le voi tot opri ca să-mi verific telefonul, oare a sunat copilul, a zis pe unde e?

Altceva ce putem face acum este să mergem cu ei oriunde. Nu mai obosesc, nu se mai plictisesc, iar dacă se plictisesc jucăm un Fazan și sunt încântați de noi. Cu noi. Să ne bucurăm deci, pentru că în câțiva ani va veni vremea când nu vor mai vrea să meargă nicăieri. Cu noi.

E bine așadar. Și după hopul adolescenței, va veni probabil vremea când va fi din nou bine. Nu vom mai fi părinte-copil ci pur și simplu prieteni. Sper.

4 thoughts on “Copii, părinți, prieteni

  1. Norocoșilor!(am glumit,nu e chiar așa rău cu doua mâțe cucuiete).
    Chiar e o perioada,când mai copilărim odată cu ei,mai visam la o lume mai buna,mai aprofundam cunoștințe(ma refer la explicarea veșnicului “de ce”) si suntem si mai sinceri.
    E admirabil in primul rand ca frații sunt prieteni,in al doilea rand ca părinții sunt prieteni cu copiii si nu in ultimul rand ca tortul de ciocolata se formează,(nu se taie crema),o familie unita.

  2. ,,copii mici ,griji mici,,Trece perioada micii copilarii si usurel usurel ajungem in faza rebeliunii adolescentine,atunci cand nu se mai stie ce a fost la origini,oul sau gaina,perioada in care nimic nu mai este cum a fost si cand imprevizibilul face parte din cotidian.
    Imi amintesc cu profunda emotie de noptile linistite si odihnitoare in care aveam urechile mai sensibile decat cainii si percepeam emisia sonora a unei adolescente care radea in centrul orasului,sau cand in miez de noapte primeam cadou superbe lalele culese din parcul din centru(tocmai ridicasem mana in sedinta ca sa se aprobe sumele necesare pentru spatii verzi)
    Ce putea fi mai incantator decat sa intri in casa si dintr-o camera sa se reverse suav Nirvana si din cealalta camera sensibilitatea auditiva sa fie educata in ritm de Sepultura.Usurel cultura mea muzicala sa cizelat ,cainele purta numele unui baterist celebru,urechile mostenitorilor erau perforate ca tintele la poligon.Este bine sa fii parine,dar cel mai bine este sa fii prietenul si daca se poate confidentul copiilor tai.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>