(Dez)ordine & pizza margherita. Crina

Azi, un pic mai încolo, sau poate chiar acum în timp ce scriu, se va naște o verișoară pentru cei doi năzdrăvani ai mei. Micuța Crinuța se naște tot într-o zi de 16 și va avea și ea păr bălai și ochi deschiși la culoare. Așa, ca mama ei. Și ca mama mea.

Și m-am gândit eu așa: ai mei copii, fiind cei mari ai familiei, vor trebui să fie un exemplu pentru ea. De cavalerism, de bune maniere, de bună creștere, de cultură, educație, etc și cum lista e lungă și timpul scurt mi-am suflecat mânecile (pe-ale mele) și i-am pus la treabă (pe ei). Să-și facă ordine la jucării, pe principiul (uneori fals, dar acum nu-i timp de filosofat) că disciplina din exterior aduce disciplină și în interior. Deci i-am pus să facă ordine în dezordine. Și și-au făcut. De cap. Și-au făcut de cap. Am desfăcut toate cutiile de jucării și le-am zis să le sorteze, sub supravegherea mea. Unul s-a apucat de citit. Altul de o luptă cu niște dinozauri. Exact pe dos decât trebuia, adică cel care ar fi trebuit să citească, se lupta, iar cel care ar fi trebuit să fie la nivelul pocnitului de jucării, se lăsase complet absorbit de o carte pe care n-o mai văzuse de la ultima curățenie-de-proporții încoace.

I-am lăsat o vreme, apoi le-am reamintit scopul demersului: ordine, disciplină și un prim pas pe drumul devenirii de modele demne de urmat. Și cu reamintitul am rămas. Unul se apucase să facă un cub, celălalt să călărească pe mânerele canapelelor. Iar exact pe dos decât ar fi fost de așteptat.

M-am gândit să-i las să se plictisească și de noile activități. Și s-au plictisit. Iar când s-au plictisit, s-au apucat de altele. Unele care n-aveau nicio legătură cu ce intenționam eu să fac eu, normal. Și cum într-un final am realizat că nimic nu se va schimba nici dacă îi las în legea lor până cresc mari, m-am apucat eu de treabă. Că tot îmi suflecasem mânecile cu vreo două ore înainte… Și cum munceam eu precum o mașină de mare precizie, aruncând lego la lego, mașini de plastic la mașini de plastic, mașini de metal la mașini de mașini de metal, animale la animale, jucării de lemn la jucării de lemn, ben 10 la ben 10, se trezesc leneșii mei că poate ar interesant să mă ajute. Și m-au ajutat după cum urmează: unul, din vârf de canapea, mă ghida (mami, la piciorul tău, lego! mami, sub cutia roșie, un elefant!) iar celălalt, tot din vârf de canapea, arunca jucării, teoretic spre cutiile desemnate, practic unde se nimerea. În capul și spatele meu de om muncitor și aplecat, cel mai adesea.

Cu chiu cu vai am reușit să fac tot ce era de făcut. Și-aici dau un pont: odată curățenia gata, veți observa o grămadă de resturi care nu pot fi sortate nicicum. Sunt chestii mărunte, gen capete de extratereștri, picioare de animale, bucăți de transformers. Aici se procedează așa: se rulează covorul pe care au rămas și tot ce e în el se va turna pur și simplu într-o cutie, cutie ce apoi va lua drumul gunoiului. Nu încercați să le lipiți sau asamblați. Se vor dezlipi și dezasambla și la următoarea curățenie se vor adăuga altora noi și veți avea și mai multe pretenții de înfruntat. Mami, lipește-i capul! Pune-i piciorul la loc! etc. Adică și mai multă bătaie de cap. Mai multe bătăi de fapt, dacă ar fi una singură ar fi rezonabil. Și simplu de tolerat.

Bun, și-odată terminată treaba, odiseea lecțiilor de viață a continuat în bucătărie. Unde, în nori de făină și un entuziasm general am făcut pizza margherita. Pe care am potrivit-o cu o oală de limonadă și am mâncat-o la locul curățeniei, bucătăria rămânându-mi tot mie de curățat…

Ordine și disciplină, ok, să zicem că, măcar teoretic, le-am bifat. Iar teoria e mereu un prim pas.

DSC_0649 DSC_0652 DSC_0655 DSC_0661 DSC_0664 DSC_0667 DSC_0670

5 thoughts on “(Dez)ordine & pizza margherita. Crina

  1. Bravoo,harnicutilor!după atata manageriat a jucăriilor,au obosit si aveau nevoie de o bautura de înviorare:limonada(cea mai simpla si sănătoasă licoare magica).
    Crinuta,frumos nume,ca si matusica. Sa le dea Dumnezeu amândurora multa sanatate si noroc.
    Delicioasa pizza.

    • Multumim, Vali, eu stau cu ochii pe telefon, abia astept mesajul cu are… kg, … cm, … e frumoasa, sanatoasa si mamica voiasa iar taticul… lesinat de emotie :))

  2. Vaaaai, am citit de parca as face parte din familia ta. Si acum am scris exact asa cum am simtit.
    Ai asa un stil de a ma introduce in poveste, total.
    Iar baieteii tai…nu mai zic, pentru ca deja sunt prea mieros.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>