Les deux, tous les deux, tous deux

Era o povestioară frumoasă cu doi moșulici care erau prieteni încă din copilărie și au crescut împreună, legați și au fost așa mereu până când, la un moment dat, s-a rupt ceva. Ceva ce niciunul dintre ei nu (putea?) repara. Și se întâlneau zi de zi în același loc, la aceeași oră, pentru a fi împreună chiar dacă nu-și vorbeau. Și-și citeau. La mese diferite, citeau cu voce tare. Citeau ca pentru sine, dar unul pentru celălalt. Lumea se mira, ei însă știau.

Acum nu știu dacă am spus-o bine, dar ideea e nevoia de celălalt. Beyond all things, space & time.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>