Cele 64 de arte

Recitind Ascetul dorinței am dat peste ceva ce acum vreo șapte ani nu-mi amintesc să fi remarcat. Este vorba despre cele 64 de arte (da, 64) care conform culturii orientului antic trebuiau stăpânite de către o femeie. Iar pentru că în nota de subsol a cărții sunt enumerate abia șapte, mi-am suflecat mânecile ca să le găsesc și pe celelalte. Trebuie să știu la ce mă raportez, nu-i așa? Și până să găsesc paragraful cu cele șaizeci și patru de arte – cât de intimidant sună! – am citit, oarecum în legătură, următoarele: În secolul IV i.e.n. erotismul era o arta, o îndeletnicire zilnica, o căutare a plăcerii și fericirii. Kama Sutra, o compilație a tuturor scrierilor despre erotism din acea perioadă, tradusă prin “arta de a iubi”, strânge sub semnătura unui mare învățat, Vatsyayana, reguli, povețe, trucuri nemuritoare în arta amorului. De fapt, în acele vremuri, Kama Sutra era o lucrare considerată un exemplu tipic al științei erotice, ea făcea parte din învățătura tradițională pe care copiii și adolescenții trebuiau sa o studieze.

Ajung și la partea de educație și învățătură tradițională și la ceea ce considerăm necesar să-i învățăm pe cei mai mici decât noi, dar până atunci să dau lista acelor multe arte comentând asupra a ceea ce știu eu să fac.

Muzica vocala (am început-o cu stângul, abia dacă știu să cânt The wheels of the bus go round and round...), muzica instrumentală (dacă firul de iarbă poate fi considerat un instrument – până la urmă face zgomote interesante, deci de ce nu? – atunci da, aici bifez, știu perfect cum să întind firul între cele două degete mari și să fluier de să mă fac auzită din partea cealaltă de parc!), dansul (da), desenul (da), decupajul (e o artă pe care nu o stăpânesc la perfecțiune dar sigur mă pricep să decupez un oval desenat), covoarele de flori (cum adică un covor de flori? dar cele cumpărate și alese pe sprânceană din IKEA ce au?!), aranjarea buchetelor de flori (da), vopsirea și colorarea corpului (a fost o vreme când îmi vopseam părul cu henna, singură, deci pot spune că da), mozaicurile (puzzle e bine?), aranjarea patului (da, sigur că da, în copilărie la bunica eram expertă, vrând-nevrând, dar de când am copii nu prea am mai exersat…), instrumentul muzical făcut din boluri pline cu apa (aici nici măcar nu am habar la ce se referă), jocuri acvatice prin stropirea cu apa (da, la mare și la piscină nu mă întrece nimeni la plonjări și la plescăit), folosirea farmecelor (voodoo, neah, not my kind), băuturilor și cuvintelor magice (te iubesc spus din toată inima face însă minuni), arta de a confecționa ghirlande (să zicem că pot împleti o funie de usturoi, da), confecționarea coroanelor și a ornamentelor pentru cap (coronițe de flori știu să fac, da, da!), arta veșmintelor (dacă aș zice nu, n-aș fi femeie, nu-i așa?), confecționarea ornamentelor pentru urechi din fildeș sau din sidef (da, îmi pot agăța o scoică pe un fir de ață la gât, sigur că da!), prepararea parfumurilor (da, n-am nevoie de Prada Candy, știu ce pot face cu un strop de ulei de cuișoare amestecat cu uleiul de cocos, asta e clar), aranjarea bijuteriilor (în dulap, pe suport, în cutie, pe mine, am nevoie de detalii ca să îmi dau seama ce culoare are bulina mea), prestidigitația (pot face niște scamatorii simple pentru copii, gen uite tăvița de ciocolată plină ochi dar după două-trei bucățele s-a terminat, cum, tu chiar nu observi că s-a terminat?!), magia (tocmai ce ziceam de voodoo că e not my kind), manichiura (și pedichiura, deci am compensat la magie!), arta culinară (aici chiar excelez, las modestia pentru alte dăți, când nu stau cu vreo listă de care depinde feminitatea mea sub nas!), pregătirea băuturilor (fac un fresh senzațional!), arta cusutului (da, da, îmi coseam fuste pornind de la pantaloni, casă de modă credeam în studenție că voi avea!), dantela (da, îmi place dantela, sper că la așa ceva se referea…), arta de cânta la tobă (nu cânt la tobă dar știu să bat toba foarte bine!), ghicitorile (am copii deci uraaaa, pot adăuga și asta pe lista mea!), arta de a completa un citat (da, dacă îmi spune cineva Après moi! completez imediat cu le déluge), enigmele (viața e o enigmă, clar!), arta de a lega cărțile (știu să lipesc cu bandă scotch cărțile rupte de cei mici), arta de a spune povești (aici sunt master, nu altceva!), citatul clasic drept răspuns la întrebări (ce fac? păi… sufletul meu are încredere în raza de lumină, a zis-o Hugo, dar nu știu cât de clasic e sau era), arta împletitului din lemn de palmier (în țara în care trăiesc eu există doar lemn de stejar. Și nu e foarte maleabil.), arta tâmplăriei (departe de mine gândul de-a face discriminare dar vorbim despre lista pentru femei sau bărbați?!), arta dulgheriei (idem), decorarea casei (aici i-am inițiat chiar și pe cei mici, am decorat atât de mult încât nu prea ne-a mai rămas nimic de decorat!), cunoașterea pietrelor prețioase și a bijuteriilor (știu piatra soarelui, lapis lazuli și… cam atât), amestecul și șlefuirea metalelor (ei, îmi face cineva o farsă?! parcă mai adineauri mă exoneram!), evaluarea formei și a culorii pietrelor (da, pietrele au forme și culori frumoase, indiferent ce forme și culori ar avea), pomicultura (la muncă patriotică, în școala generală, am plantat și eu câțiva copăcei, dacă stau bine să mă gândesc, chiar și în curte la bunica am participat la ceva, dar ce era – pomul cu merele de aur, cel mai probabil! – nu-mi mai amintesc clar), creșterea animalelor (cresc, cresc, doi, de fapt chiar trei purceluși am la ferma mea), arta de a învăța papagalii și graurii să vorbească (merge și cu purceii?), arta masajului și a îngrijirii corpului și a părului (dacă este vorba doar și strict despre corpul meu mă pricep, da), arta de a vorbi prin semne (fac oil-swishing în fiecare dimineață, deci am deprins și limbajul semnelor, da), cunoașterea limbilor străine (trei, cu indulgență, de restul nu am habar), cunoașterea unor limbi regionale (limba pruncilor care plâng isteric, da), arta de a împodobi care cu flori (probabil m-aș pricepe, dacă aș avea, atât care cât și flori), arta de a observa semnele prevestitoare (știu foarte bine când copiilor le e foame sau vor o jucărie nouă, da), arta de a fabrica mașini (nu fabric mașini dar funcționez eu precum una. De teren accidentat.), dezvoltarea memoriei (nu, nu țin minte nimic, uit tot, iert tot, șterg tot, face parte din educația de yoghin), recitarea unor texte (poezii pentru copii, Luceafărul (primele strofe)), jocurile de cuvinte (dacă intră și tongue twisters aici, atunci da, she sells sea shells by the sea shore și l-am învățat și pe Bogdan ceva), cunoașterea dicționarului (nu-l cunosc dar știu unde căuta), cunoașterea metricii poetice (am făcut litere în facultate, deci ar trebui să-mi mai amintesc ceva!), cunoașterea versificării și a formelor literare (idem), arta de a trișa (… e o artă așa ceva?), arta deghizării (un cearceaf pe cap și sunt un Casper supradimensionat!), arta jocurilor – jocul zarurilor (turnuri din cuburi și Lego știu eu să fac), cunoașterea jocului de șah (joc șah doar dacă cel cu care joc știe să mă lase să câștig de parcă chiar aș câștiga), confecționarea jucăriilor pentru copii (aici eu nu, mama însă da, ce broscoi Kermit a făcut ea pentru mine cândva, oh, da…), cunoașterea bunelor maniere (știu care e cuțitul pentru pește, paharul pentru țuică, cum se mănâncă spaghetti și că nu trebuie să arunc cu popcorn la cinematograf), cunoașterea regulilor succesului (aici e o regulă simplă și una singură și se cheamă nu renunța), arta culturii fizice (alerg și fac yoga, dacă la asta se referea…).

 

Trăgând linie, parcă nu stau chiar foarte rău, dar nici femeia ideală nu sunt, e destul de clar. Dar dincolo de partea de bile albe și buline roșii, cele 64 de arte care sunt un must know dau de gândit. Mi-au amintit de o vizită la Peleș și de regina Elisabeta și de lucrurile pe care femeile educate de-acum o sută de ani le făceau…

Și revenind la problema educației, educației așa cum am primit-o noi, în general, și a celei pe care o dăm mai departe, ca regulă, să nu uităm că nu este una a celebrării personalității și-a exprimării libere și-a armoniei cu propriul corp și cu lumea. Este una a reținerilor, a temerilor și a mai bine nu decât da. 

De meditat.

One thought on “Cele 64 de arte

  1. Pingback: De pe Facebook citire. Keep calm. | outlet. gânduri & lucruri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>