Regnul animal vs. regnul uman

În sălbăticie regula e așa: masculul curtează femela, ea îl acceptă. Rolul lui fiind încheiat, pleacă. Nimic nefiresc. Ea, gestantă fiind, vânează. Nu îi aduce nimeni micul dejun la pat. Vin puii, îi naște. Neasistat. Îi alăptează, ea nu știe de lapte praf. Îi crește. Singură sau cu alte mame, în grup și nebonificat. Pleacă la vânătoare, puii scâncesc. Nu-i nicio tragedie și niciun păcat. Puii cresc, pleacă în libertate, iar viața femelei o ia de la cap.

Printre noi, oamenii, regula e așa: ea trebuie să se facă plăcută, să iasă din anonimat. El poate fi oricum – statistic vorbind, bărbații-s numeric depășiți – deci armăsarul poate merge la trap. Copiii… se fac. Ea cade, tot mai grea și cu totul, la pat. Fragilă și la voia stărilor maternității, nimic nu-i mai este pe plac. Vin copiii, complet asistat, cine naște acum stând casă ori nu e zdravăn la cap, ori… nu e zdravăn la cap. Laptele vine firesc dar e “completat”. Și-apoi complet înlocuit cu laptele praf. Cresc copiii, dar nu de la sine putere, ci veșnic supravegheați. Și îndrumați. Și dirijați. Manipulați. Trece timpul cu el și cu ea de-acum doar părinți, vânând de nevoie și mereu gândind că “da’ nu era rândul meu, azi doar aveam chef de zăcut în pat!”…

Deci, iată regnul animal, versus regnul… uman. Pentru că noi suntem ființe inteligente, gândim, suferim și nu coborâm la statut de mascul și femelă alfa, să ne-‘nțelegem, da? Dar de firesc și de în firea lucrurilor, mai știe oare cineva?…

2 thoughts on “Regnul animal vs. regnul uman

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>