Hai-hui prin Varna… de ce ei pot iar noi nu?!

Pe mine Varna m-a cucerit. Ai ce vedea, ai pe unde te plimba, ai ce mânca. Oriunde ai merge și orice ai face, ai un sentiment de… bine, ca să-i spun așa.

Să luăm, pentru început, acvariul. Un spațiu ce mi-a părut mai mic decât cel al acvariului din Constanța este perfect amenajat și întreținut iar peștii par să se simtă excelent (da, excelent, oricât de hazardat ar suna!) în acvariile lor, acvarii pe care le-am tot pozat, nu neapărat pentru pești cât pentru diversitatea de culori, pietricele, plante, rămurici și tot felul de chestii care presupun că sunt sunt acolo pentru a-i face să se simtă cât mai… acasă!

IMG_2694 IMG_2696 IMG_2697

IMG_2701 IMG_2711

IMG_2713 IMG_2717 IMG_2720

IMG_2725 IMG_2733 IMG_2734

IMG_2721 IMG_2723 IMG_2736

Apoi este muzeul marinei. Acolo unde băieții s-au extaziat văzând vapoare adevărate sau machete, eu am văzut un spațiu de-a dreptul feng shui. De luminozitatea încăperilor la combinarea coloristică a exponatelor, de la galbenul clădirii la curtea cu pavele și băncuțe, totul e… prietenos. Iar dacă o femeie spune despre un loc unde sunt adunate elicoptere, torpile, ancore, mine, cârme că este “prietenos”, hmmmm, înseamnă că ceva este diferit față de regula muzeelor mai mult sau mai puțin reci și gri…

WP_20130829_001WP_20130829_002

WP_20130829_017 WP_20130829_033 WP_20130829_038

WP_20130829_007 WP_20130829_011

Iar acum, să vorbim despre grădina zoologică! Mică, dar cu viețuitoare ce nu au pene lipsă, priviri triste și țarcuri murdare și urât mirositoare, așa cum am văzut la noi și așa cum am mai scris, de altfel, aici pe blog… Da, mică, dar în care găsești și lupi și vulpi și lei și tigri și-o cămilă și-un urs simpatic, urs ce stă și te privește c-o privire șugubeață, așezat tacticos în fund! Iar aici, în loc să fii tentat să le întinzi animalelor o bucățică de mâncare, poți contribui la bunăstarea lor prin donații – pe care te simți obligat să le faci, dat fiind prețul infim al intrării!!!

IMG_2764 IMG_2765 IMG_2766

IMG_2773IMG_2779IMG_2800

IMG_2801IMG_2803IMG_2805

IMG_2808 WP_20130828_073

Mâncarea. Pare-se că bulgarii nu-și bat joc (nici) când vine vorba de mâncare. După o săptămână de mâncat în cele mai diverse forme și locuri, am ajuns la concluzia că nu trebuie să avem niciun motiv să ezităm să cumpărăm și să comandăm de peste tot. Fie că este vorba de vreo terasă de pe stradă, de un restaurant, de un bistro micuț, de mall sau de vreo tonetă, totul este gustos și nu-ți dă senzația de prăjitură făcută din prafuri amestecate, de legume ofilite sau de carne ce-a depășit cu o zi-două termenul de garanție. Iar dacă adaugi prețurile semnificativ mai mici decât cele de la noi… păi asta da afacere!

WP_20130825_007 WP_20130825_019

WP_20130827_002 WP_20130829_086

Plimbarea. Ca idee, ce faci cu vreo 20 de motociclete de pe vremea lui Pazvanti? Laterala unei alei! Iar acesta este doar un (alt) exemplu al inventivității bulgarului și a felului lui de a face lucrurile astfel încât să placă ochiului…

WP_20130829_047 WP_20130829_048 WP_20130829_049

WP_20130829_052 WP_20130829_053 WP_20130829_056

 WP_20130829_055 WP_20130829_059 WP_20130829_060

Nu știu ce să spun… dar parcă-mi vine în minte întrebarea aceea care este laitmotivul fiecărei veri: De ce tot mai mulți români preferă să-și petreacă vacanțele pe litoralul bulgăresc?! Da, chiar, oare de ce…?

De la all-inclusive la mic-dejun inclus, de la apartament la cameră dublă, de la resort exclusivist la pitorescul unui oraș port

După aproape trei zile de vacanță am ajuns la concluzia că există viață și dincolo de resorturile exclusiviste unde stai în apartamente ultra-spațioase și poți să mănânci de dimineață până seara… Ah, am scris “există viață și dincolo de….”? Am vrut să spun există viață mai ales dincolo de…!!!

Prin analogie, lucrurile arată cam așa…

burta

Surprinzătorul bulevard Primorski

Drept este că nici nu am călătorit foarte mult, dar faptul că de-a lungul unui singur bulevard poți găsi muzee, un teatru, un sediu al marinei, hoteluri, terase, restaurante, un parc imens, sedii de bănci, acces spre o zonă (deloc neglijabilă!) de promenadă, acces spre plajă și faleză, relicve dintr-un fost port, administrația a nu-știu-ce, un consulat, o fostă școală, o capelă, mi se pare un lucru demn de consemnat! Și vorbim aici de un bulevard îngust, cu doar două benzi, deci nimic spectaculos sau care să te facă să te aștepți la atâtea lucruri de văzut și colindat de-a lungul lui!

De reținut, după o primă zi: un restaurant care se cheamă la măicuțe, amenajat în ceva ce aduce cu o biserică, loc unde mâncarea este dumnezeiască – pe drept cuvânt! – și parcul imens despre care scriam mai sus, parc care te surprinde cu spectacole de teatru de păpuși, dansatori, cântăreți de jazz, expoziție de fotografie, skaters, un tip care doar cu niște tuburi de vopsea face niște desene cel puțin spectaculoase, un loc care este o replică a reliefului Mării Negre și unde hoarde de copii se cațără și se dau ca pe tobogan, o cișmea pentru copii, focuri de artificii… suficient pentru a ne face, de la mic la mare, să ne bucurăm că, de această dată, am ales să venim în Varna!

WP_20130824_035 WP_20130824_029

WP_20130824_030   WP_20130824_034

WP_20130824_051WP_20130824_056

WP_20130824_062  WP_20130824_060

WP_20130824_059 WP_20130824_068

Călătorului îi șade bine cu drumul, nu cu bagajele!

Un geamantan uriaș a devenit la noi parte din mobila casei. Un fel de dulap cu fermoar. Înghesuit lângă etajera de cărți, este deschis și închis zilnic. Ba luăm o haină, ba, odată spălată, o punem la loc.

Îi spunem “dulapul ambulant” – deoarece când vine vorba să plecăm, îl accesorizăm cu obligatoriul-bax-de-scutece-și-alte-acareturi, îl mutăm în portbagaj și… duși suntem!

P.S. Plecăm din nou la maaaaareeeee!!!

geamantan (2)

Are sau nu are diabet?… și despre ClinicBouquet, primul portal de sănătate transfrontalieră

De jumătate de an încoace, suntem trecuți prin tot și prin toate. Spitale, clinici particulare, drumuri la Cluj, sfaturi, păreri, idei. Mergem la spitalul de oftalmologie pentru un control de rutină, aflăm de un cabinet de acupunctură. Vorbesc cu o fostă colegă de liceu, aflăm despre un doctor din Cluj care prescrie un tratament naturist. Ne întâlnim în parc cu o cunoștință, ne recomandă o clinică din Germania. Aflăm de la un coleg de serviciu despre niște seminarii pe tema diabetului, seminarii care se țin în Târgoviște. Mergem peste tot, iar unde nu mergem, sunăm, trimitem emailuri… comandăm și citim cărți, ne abonăm la orice newsletter care ni se pare util.

Pentru că dacă nimeni din familia ta nu are diabet iar copilul tău de 4 ani este brusc diagnosticat cu diabet, îți fuge pământul de sub picioare. Viața ți se transformă brusc într-o căutare. De medici, de remedii, de alternative. Iar când 10 medici îți spun fără să clipească că da, are diabet, cauți alți 10 care să-ți confirme că lucrurile vor reintra, mai devreme sau mai târziu, pe făgașul normal. Iar când ai o hârtie care spune, alb pe negru, că pancreasul copilului este funcțional, cauți blocajul. Te duci la psiholog și te joci cu plastilină și cu acuarele de-a doctorul care pune întrebări amuzante, te duci la nutriționist și începi joaca de-a hai să facem papa doar acasă, că-i mai bună!, te duci la homeopat și iei granule dulci și bune la gust, te duci la farmacia naturistă și iei ceaiuri, îți suni fosta colegă de liceu, colegă care locuiește în Cluj, și o rogi să-ți mai trimită Diavit, Diavit care, cumpărat direct de la doctorul Roman Morar, are prețul la jumătate față de farmaciile naturiste din București… iată doar o parte a periplului despre care am tot scris la începutul anului, de exemplu aici, aici sau aici

La un moment dat, te riști și stopezi insulina. Apoi reiei schema, de frică. Până la urmă nu este vorba de persoana ta, ci de copilul tău! În continuare întrebi. În continuare stai cu sufletul la gură. Apoi te uiți pentru a milioana oară pe caietul de glicemii și constați – tot pentru a milioana oară! – că perioadele când ai luat taurul de coarne și l-ai insulinizat puțin sau nu l-ai insulinizat deloc au adus glicemii de aceeași valoare iar ocazional, spre extazul tău, chiar mai bune! Decizi să testezi o variantă de mijloc, variantă care împacă cei 10 medici alopați cu cei 10 care practică medicina alternativă și cu cele 100 de voci ale conștiinței tale: scoți insulina de dimineață și reduci restul dozelor cu câte o unitate iar copilul mănâncă (cât mai) sănătos, dar după bunul plac și poftă!

Iar prin prisma unui articol recent apărut și care vorbește despre ADHD ca fiind o boală fictivă, ești tentat să afirmi același lucru despre diabet, atât despre cel al copilului tău cât și, mergând nepermis de departe, despre cel juvenil în general! Dar glucometrul încă te contrazice așadar aștepți ziua când vei putea spune, împreună cu cei care practică medicina alternativă dincolo de clasicele rezerve, că, oricare ar fi dezechilibrul, când vine vorba de copii, acesta înseamnă DOAR O CHESTIUNE DE TIMP!

***

Într-o lume în care pare-se că suntem mai bolnavi decât am fost vreodată, în care vedem cum se deschide farmacie după farmacie (cititorii mai vechi își amintesc probabil acest articol…), avem nevoie de medici! De medici care să infirme!

Și uite-așa, întâmplător am aflat că există ceva care se cheamă ClinicBouquet - Primul portal de sanatate transfrontaliera. Am navigat încolo-încoace, informația pentru diabet mi-e deja cunoscută, dar e bine de știut că dacă avem nevoie de un medic, îl găsim la un loc cu mulți alții, mulți alții care ar putea avea o a doua, o a treia sau o a 10-a părere!

imageimage

Cu pagină de facebook unde se anunță evenimente gratuite și, de exemplu, lista de clinici specializate în flebologie (care, pentru mine personal, este tot o informație utilă în această perioadă!), salut lansarea acestui clinicbouqet și-l consider, în mod cert, o idee bună și de ajutor!

image

O tempora, o mores…

Gumă? Orbit, Winterfresh, Airwaves? Orbit. Cu mere, pepene sau cu afine? Mentolată. Lapte? Da. Milli sau Dorna? Müller. Apă de gură? Da. Parodontax, Listerine? Parodontax. Cea cu antiseptic. O minge? Da. Cu roșu sau cu albastru? Cea verde. Un aspirator… Cu sac sau fără? Uscat sau cu apă? Ah, nu, neapărat inteligentul Navibot. Hârtie igienică? Da. Fiore sau Zewa? Milde. Mâncare pentru câine? Da. De vită sau cu pui? Cea cu 0 cereale. Demachiant. Simplu, 2 în 1 sau cel cu dischete demachiante încorporate? Apă? Aqua Carpatica, Devin, Dorna, Borsec, Aquatique, de care…?

Trăim vremuri în care muncim mult. Muncim mult și bine. Muncim pentru ca până și fundul nostru să poată fi pretențios. Și selectiv. Nu-mi place cum miroase aia cu piersică, hai s-o luăm pe cea cu mușețel, ce zici dragă?…

Trăim vremuri în care nimeni nu mai are posibilitatea să fie nemulțumit.

1 2

Încotro mergem? Ce încurajăm noi de fapt? Are vreun sens?

(Articol scris sub imperiul unui filmuleț despre cum se întrepătrund, în zilele noastre, cererea și oferta și a unui articol despre job-urile noastre, cele de toate zilele…)

Două porții mari de înghețată raw-vegan, mai ieftine decât o Betty Blue!

Ieri am găsit o rețetă de înghețată raw-vegan, așa că am început ziua cu un drum la supermarket, de unde am luat ingredientele care-mi lipseau…

1

… și m-am pus pe treabă! C-un ciocan și c-un cuțit, după câteva minute de efort susținut, am reușit să sparg nuca și să scot jumătate de pahar de suc delicios!

2 3

Jumătate de nucă (curățată de coaja subțire) a intrat în blender, împreună cu niște apă (sucul l-am băut și oricum rețeta e cu apă…) și o banană.

4 5 6

Apoi pasta rezultată a trecut în două castronele, împreună cu bucăți de fruct.

7

N-are nici gustul leșinat de dulce și nici textura cremoasă, pufoasă, spumoasă, catifeloasă a înghețatei din comerț, cu toate acestea (sau poate tocmai de aceea!)… ne-a cucerit!

9 10

Iar dacă pare a fi o înghețată scumpă, ei bine ce-am pus în cele două castronele costă vreo 4 lei (1/2 nucă de cocos, o banană, câteva bucățele de mango și vreo zece afine…), adică mai puțin decât o înghețată Betty Blue, să zicem…

8

Escalada. 365 de zile pe an sau o frântură din povestea unei alternative la mici și bere…

Timp de aproape două săptămâni am studiat un fenomen numit Escalada. Aparent doar un parc de aventuri, în realitate un loc unde magia aerului curat merge mână în mână cu un zâmbet cald și un management impecabil.

3 4

Cum a pornit totul? Din dorința de a face ceva în aer liber, ceva care să aducă oamenii împreună, în natură, dar altfel decât în miros de mici și cu o bere la îndemână. Așa a luat naștere Parcul de aventuri Escalada din Gura Humorului, un loc despre care se pot scrie multe în termeni tehnici dar și mai multe pe plan uman.

6 trasee cu peste 60 de elemente de cățărare și grade diferite de dificultate (dintre care unul special conceput pentru copii cu vârsta între 4 și 8 ani) și un complex de minigolf cu 18 piste sunt rodul unei investiții româno-elvețiene ce se ridică la aproximativ 200 000 de euro și al unui mise-en-scène riguros realizat de către firma Altitude Montage din Elveția. Cu un timp de executare de câteva luni, inaugurat în iulie 2012, parcul de aventuri Escalada încântă și provoacă. Deschis 365 de zile pe an, cu prețuri mai mult decât accesibile, cu un staff permanent implicat în evoluția amatorilor de trasee, supus zilnic unui ritual de mentenanță ce presupune verificarea fiecărui circuit și înlocuirea frecventă a cablurilor de tiroliană, cu reguli stricte și o întreținere fără cusur ce pornește de la straturile de flori din jurul cabanei de închiriere a echipamentelor și continuă până la toaletele în permanență curate, Escalada este, în mod cert, un loc de recreere la standarde occidentale.

6 7

11 12 14

Iar dincolo de trasee și de oamenii pentru care Escalada este doar o distracție se află omul care face lucrurile să se întâmple. Romi Ivan este cel care te întâmpină cu o strângere fermă de mână și cu un zâmbet deschis. Nu-l deosebești de cei din staff, îl vezi ba sub pădure uitându-se la cei care evoluează pe traseu, ba pe terasa cabanei echipând sau instruind un grup. Îl auzi vorbind în franceză la fel de firesc precum îl vezi dându-i de mâncare pisicii care s-a aciuiat acolo încă din iarnă. Iar dacă vrei să cumperi o înghețată, vine chiar el și-ți deschide frigiderul, deși ar putea la fel de bine să-i facă semn vreunui angajat. Îl vezi dimineața devreme și îl vezi seara, mult după ora de închidere, udând cu furtunul florile și gazonul. El este cheia mecanismului, el este rotița care face angrenajul să funcționeze. Face lucrurile cu bun simț, un exemplu ce vorbește de la sine fiind faptul că pentru grupurile de copii nu încasează banii la venire, ci la sfârșit, pentru simplul motiv că a observat că unii dintre ei, după un prim contact cu traseul, se sperie și renunță… Are în plan crearea unei bucle suplimentare – pentru cei care își doresc un plus de adrenalină – la fel cum, pentru situațiile ce pot genera panică în rândul amatorilor de aventură (cum ar fi, de exemplu, o furtună violentă), a suplimentat numărul de ieșiri de urgență. Pentru că, așa cum am scris mai sus, Romi Ivan este omul care nu lasă lucrurile să se întâmple ci… le face să se întâmple!

2 10

1

Recomand așadar Escalada tuturor celor care aleg să petreacă o vacanță în Bucovina!

Toleranță 0!

Am toleranță 0 pentru toți cei care se plâng că sunt grași dar nu fac nimic pentru a slăbi, am toleranță 0 pentru toți cei care se plâng că nu au bani dar au suficient timp, am toleranță 0 pentru toți cei care cred că a avea ține de noroc, de locul unde te-ai născut, de cine te-a născut, etc.

Am mai scris aici pe blog despre bunica mea, bunică ce la 80 de ani ține – de una singură! – o casă perfect întreținută, mai mult de atât, zugrăvește și își schimbă mochetele și perdelele. În timp ce în alte case dulapurile sunt pline de lucruri de la an la an mai vechi și mai pline de molii, la bunica orice dulap este perfect aerisit și arată ca o vitrină de farmacie. Iar dintr-o bibliotecă ce se întinde pe un perete întreg, a luat carte cu carte și și-a notat într-un caiet titluri și autori, pentru a ști ce să ia și de unde atunci când îi voi cere eu ceva… Sunt doar exemple care îmi vin acum în minte, dar care sunt rodul unei educații bazate pe cuvintele: nu există NU POT, există doar NU VREAU.

Dacă un om venit dintr-o familie numeroasă, crescut mai  mult desculț, a reușit să facă școală, să ajungă cadru didactic, să învețe generații la rând de copii să scrie și să citească, dar mai mult de atât, să facă iubit de către fiecare copil în parte, și-a făcut o casă cum puțini au iar dintr-un salariu de învățător a reușit să facă economii astfel încât să-și ajute nepoții de fiecare dată, apoi la 80 de ani are energie cât pentru zece oameni și merge cu strănepotul ba în pod, ba în pivniță, ba în garaj, îi face ba pizza, ba prăjitură, îi cântă ba în română ba în germană, atunci, da, am toleranță 0 pentru tot ceea ce înseamnă mai puțin de atât!

Ea este bunica mea. Ea este modelul meu. Are tot atâtea kilograme câte a avut în ziua nunții, aceeași luciditate și același stil energic de a face lucrurile să se întâmple doar așa cum vrea ea!

7 5

36

2 4

Romanian pie

De când lumea, omului i-a plăcut să primească daruri. Aceluiași om i-a plăcut să vadă sânge. În zilele noastre este greu să se recunoască aceste lucruri, rușinea sau frica fiind două dintre motive. Aceste două slăbiciuni ale omului constituie adevărate mine de aur pentru cei care au un scop bine stabilit. Dacă privim spre televiziuni, s-a ajuns atât de departe încât nu mai este nicio mirare faptul că înainte de a sosi ambulanța la locul unui accident, un cameraman imortalizase deja ultima suflare a victimei. De asemenea, astăzi a devenit un lucru absolut normal acela de a primi de-ale gurii în campaniile electorale. Nu contează că ai 90 de ani, că ești singur și suferi de diabet, o pungă cu zahăr este întotdeauna bine-primită.

Din fericire, există și altfel de oameni, acei oameni care refuză toate aceste lucruri. Sunt puțini la număr, dar plini de speranță, visând la ziua în care și ceilalți vor realiza că lumea mai bună și mult așteptată, nu va veni fără ajutorul lor.