ABC-ul recomandărilor medicale. Partea a III-a – Cezariana, la cumpăna intereselor. Medicină defensivă sau manipulare?

Zilele trecute am terminat de citit Un diavol în paradis. Dar nu despre romanul lui Miller voi scrie aici, ci despre faptul că, începând Primul om de Camus, am dat peste niște pagini care vorbesc într-un mod simplu despre… firescul lucrurilor. Pe un drum plin de gropi și pietre, pe o vreme ploioasă, într- șaretă ce cu greu înaintează, o femeie urmează să nască. Nimic accentuat, nicio tușă ce ar putea insista asupra lucrurilor ce sunt pe cale să se petreacă. Odată ajunși – într-un loc necunoscut, într-o casă veche și mirosind a umezeală – bărbatul pleacă după doctorul din sat, lăsându-și soția în seama a două femei de-ale locului. Lucrurile își urmează cursul firesc… “când intrară cei doi bărbați, arăboaica îi privi iute, râzând ușor, apoi se întoarse spre foc, brațele ei slabe și brune ținând mereu ligheanul. Patroana cantinei se uită la ei și exclamă veselă: Nu mai e nevoie de dumneata, doctore, treaba s-a făcut singură! Se ridică în picioare și cei doi bărbați văzură lângă femeie ceva inform și însuflețit de un fel de mișcare imobilă, de unde ieșea acum un zgomot continuu, asemănător unui scârțâit subteran imperceptibil […]. În clipa aceea, femeia înălță capul și-l văzu pe bărbatul ei. Un minunat zâmbet îi transfigură frumosul chip obosit… E băiat – zise doctorul – și e un exemplar frumos. Iată unul care începe bine, spuse patroana cantinei. Printr-un mutat!”

Așa se petreceau lucrurile înaintea modernizării spitalelor, a specializării doctorilor și a apariției clinicilor particulare. Acum vorbim în cifre care arată unde s-a ajuns – din dorința medicilor de a evita procesele de malpraxis, din comoditatea lor și din dorința de câștig, toate acestea puse cap la cap cu frica femeii de a (mai) face ceea ce s-a făcut de când e lumea… 10 minute de navigare pe Google sunt suficiente pentru a găsi statistici alarmante ale Organizației Mondiale a Sănătății, protocoale intra-spitalicești care indică cu exactitate situațiile care impun cezariana, justificări ale medicilor și relatări ale mamelor care au experimentat sau nașterea naturală sau cezariana, împreună cu nenumărate articole, mai mult sau mai puțin avizate, care vorbesc despre viitoarele posibile afecțiuni ale copilului născut pe cale ne-naturală…

Având experiența unui om care luni la rând a strigat sus și tare că va naște natural, mai mult chiar, fără epidurală, dar a sfârșit prin a face cezariană, pot confirma, alături de multe alte mame, faptul că medicii propun – ca să nu spun impun – cezariana. La fiecare consultație aveam aceeași discuție: Cum naștem? (râsete) Natural, nici nu mă gândesc altfel! Și să nu aud de epidurală! (iar râsete) Eh, vedem…! Între consultații, citeam despre tehnici de respirație, de relaxare, despre hormonul dragostei pe care anticipam că îl voi secreta într-o asemenea cantitate încât nașterea va fi o poveste de vis și nu una cu țipete, încordări, aparate țiuitoare și moașe care îți dictează până și în ce direcție să te uiți… Cu toate acestea, când, la 39 de săptămâni, doctorul mi-a spus copilul este foarte mare, nu vei putea naște natural, vii luni la 9 dimineața și te internezi, nu am stat pe gânduri. Într-adevăr, am născut un copil de 4,600, un uriaș. Totul a decurs bine, mi-am revenit imediat și, da, poate că la constituția mea de vrabie într-adevăr nicio tehnică nu m-ar fi ajutat să nasc fără să fie nevoie de vreo intervenție de coșmar cu forcepsul sau cu extractorul… dar la fel de DA, doctorul a știut de la început că lucrurile vor decurge cum vrea el iar nu cum îi tot spuneam eu că îmi doresc…

Cică se numește medicină defensivă… din punctul meu de vedere, seamănă izbitor de bine cu manipularea.

Chirurgia atrage după sine unele riscuri, mai ales dacă este practicată asupra femeilor care nu au nevoie de ea. ”Sistemul nostru de asistenţă la naştere are nevoie de întreţinere. Avem structuri inadecvate”, a explicat Giorgio Vittori, preşedintele Societăţii Italiene de Ginecologie şi Obstetrică /SIGO/, care a realizat recent un sondaj tocmai privind operaţiile cezariene. Medicii şi-au spus opinia: se tem de eventuale procese civile.

”Numai o treime din cezariene se datorează unor cauze clinice”, spune Vittori. Celelalte sunt dictate de temeri ale profesioniştilor. Dar nu numai. Nu se poate nega faptul că în multe cazuri cezariana este recomandată femeii din motive economice. Business-ul este bănos, în plus să programezi este mai comod pentru ginecolog şi structura unde munceşte acesta. Nu este nevoit să se deplaseze în sala de naşteri noaptea, iar weekendul este liber. Bani şi mai puţin stres, un amestec care în unele locuri din sud generează un rezultat exploziv, aproape unic în Europa.

”La noi sunt clinici private care fac 90% cezariene”, explică Giuseppe Ettore, directorul secţiei de pediatrie a Spitalului Garibaldi din Catania şi responsabil regional al Asociaţiei de obstetrică ginecologie care colaborează cu asesoratul sănătăţii din Sicilia la proiectul ce şi-a propus aducerea datelor în procente acceptabile. ”În Italia, 44% dintre secţiile de naşteri realizează sub 500 naşteri naturale pe an. Cu alte cuvinte puţine pentru ca structura să fie sigură. Este logic că se tinde să se facă mai multe cezariene, pentru a sta mai liniştiţi în spitale unde lipsesc resursele, chiar de personal. Se numeşte medicină defensivă. Nu trebuie uitat că un ginecolog obstetrician din patru este anchetat în Italia pentru responsabilitate profesională”, explică Ettore.

nastere

(Celelalte două articole din seria ABC-ul recomandărilor medicale se găsesc aici și aici)

2 thoughts on “ABC-ul recomandărilor medicale. Partea a III-a – Cezariana, la cumpăna intereselor. Medicină defensivă sau manipulare?

  1. Situatia mea este asemanatoare. Am fost sigura ca am sa nasc natural. Dar pozitia copilului si cantitatea de lichid = cezariana programata, deci *la rece*. Stiam ca medicul e pro nastere naturala, chiar incercase sa convinga o prietena care ceruse cezariana, sa nasca natural. Deci, am respectat recomandarea. In timpul operatiei, medicul a observat ca mai existau si alte impedimente si nu as fi putut sa nasc natural fara riscuri pentru sanatatea copilului.
    Asta m-a facut sa nu regret decizia de a respecta recomandarea medicului.
    O luna mai tarziu, a nascut o cunostinta. Cezariana de urgenta, dupa 3 zile de dureri. Copil asfixiat, inhalase meconiu, nu putea respira fara aparate. Au stat inca o luna internati in spitale separate, alaptarea a fost imposibila. Mi-e greu sa cred ca o va convinge cineva sa relacteze. Nu a existat contact intre mama si pui decat saptamani dupa nastere, kangaroo e o notiune necunoscuta medicilor de acolo…
    Indiferent de alegere, este esential sa stii ca te poti baza pe medicul tau. Pot aparea foarte multe complicatii in cazul operatiei, dar daca procedura este respectata iar la final mama si puiul sunt sanatosi… e suficient.

    • Irina, sunt de acord cu tine. Eu cand am auzit neonatologul spunand 4,600, am zis hai ca a fost o totusi decizie buna. Ideea este ca in paralel cu mine a nascut o mamica – ce avea mult peste constitutia mea – un copil de 3,100. Fara sa fi avut probleme pe perioada sarcini si fara sa fi fost acolo in travaliu prelungit, ci venita, ca si mine, cu “programare”. Despre acele cazuri vorbesc. Despre cele cand s-ar fi putut. Eu nu am conceput articolul din perspectiva unei persoane ce sustine nasterea naturala pana la extrem, ci ca pe o constatare a faptului ca, mai nou, chiar si unde nu exista motive ce fac obligatorie cezariana, tot pe varianta cezarienei se merge…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>