Recomandări de weekend. Castelul Peleș sau despre oamenii cu carte de-acum 100 de ani

Duminca trecută, pe ploaie și vânt, am fost la Sinaia. Să vizităm Peleșul, deoarece Bogdan era doritor să vadă cum arată un castel. Am mers foarte bine până în Sinaia, singura problemă – odată ajunși – fiind drumul spre Peleș, care este în lucru… Am luat-o așadar pe altă parte, am întors mașina pe drumul spre Predeal, surpriză însă! – și zona aceea este în lucru – și uite așa, abia după trei întoarceri am reușit, într-un final, să ajungem la destinație…

Aglomerație mare, nu pentru că s-ar bate conaționalii pentru porția de cultură, ci foarte mulți străini. După ce am stat la două cozi am intrat, s-au făcut grupurile și… a început “distracția”.

Ne-am împărțit copiii astfel: eu cu cel mic, care nu mai concepe să stea nici călare, nici pe jos, ci vrea doar să meargă încotro vede cu ochii, iar Valentin cu cel mare, care, dacă este cu tati, nu mai concepe să stea altfel decât în cârcă…

În vestibul, în timp ce ghidul puncta istoricul castelului, vorbind despre familii, ani, premiere în Europa, despre lambriurile din lemn de nuc, despre basoreliefuri și stauiete, eu încercam să-l domolesc pe cel mic care scotea chiote de încântare și încerca probabil să acționeze extinctorului din colțul pe care i-l stabilisem ca zonă de acțiune. Iar când grupul s-a mutat mai sus, în sala de recepție, eu am rămas tot la extinctor, tot șâșâind de zor la micuț și sperând că ghidul va reuși să-i acopere ciripeala extaziată…

Momindu-l pe cel mic cu uite becul, sus-sus, l-am luat în brațe și am fugit pe scări, pentru a prinde grupul din urmă abia în sala armelor. Pe când ni se povestea despre scutul originar din Kenia, Valentin, turtit sub greutatea lui Bogdan, mi-a făcut semn că-l ia el pe Vlad afară – probabil preferând o alergare după micuț în locul a 20 de kilograme purtate pe umeri… Am aprobat imediat, anticipând momentele de relaxare când, cu Bogdan de-o mână și cu aparatul în cealaltă, aveam să pun bazele unui testimonial absolut senzațional.

Vizita a continuat cu cabinetul de lucru al regelui, unde am văzut vitralii lucrate în ateliere din Elveția și am aflat că regele stătea în picioare, la pupitru, în timpul audiențelor, în semn de respect pentru interlocutor, iar că în timpul lucrărilor la castel s-au vorbit, pe șantier, 14 limbi! Apoi am intrat în biblioteca regelui, care, la vremea sa, găzduia nu mai puțin de 10 000 de volume scrise în franceză, germană, italiană, engleză. Ni s-a povestit că regele avea o solidă pregătire militară dar că studia cu tot atâta pasiune istoria artei și a culturii, monografii ale pictorilor celebri, cărți de arhitectura, de geografie – în epocă, se spunea că “politica și arta își dispută primul loc în inima regelui”.

Am intrat în sala de muzică unde m-a pus pe gânduri faptul că regina Elisabeta picta, scria, cânta – activități ce astăzi nu (prea) mai intră în rutina cotidiană a unei femei… Spectaculos castelul Peleș, atât prin migala din spatele fiecărui lucru, cât și prin ceea ce au fost oamenii care au trecut acum 100 de ani prin el!

În sala florentină am auzit doar atât: Mami, mi-e foame… și fără să stau pe gânduri am făcut cale întoarsă, bucuroasă că totuși copilul nu s-a plictisit mai devreme, fericită că, deși mic, a avut deja primul contact cu fabuloasa lume a regilor și a reginelor.

1 2 3

4 5 6

7 8 9

10 11 13

14 15 16

4 thoughts on “Recomandări de weekend. Castelul Peleș sau despre oamenii cu carte de-acum 100 de ani

  1. Asa da cultura.Bun articol.O sa razi,aseara ma uitam cu Ruxi la desene animate Printesa Sofia si ma gandeam sa o duc sa vad un castel real.
    Bogadan s-a speriat de armura sau sabii?Cred ca i-a placut tronul.
    Weekend placut
    Pupici

    • :) vei rade, dar noi de cand avem copii umblam mult mai mult decat atunci cand eram tineri si nelinistiti! Du-o pe Ruxi in cat mai multe locuri. Vazusem candva un documentar despre copii mici-mici expusi la tot felul de experiente rezervate copiilor mai mari, care deja au puterea de intelegere, ei bine acei copii mici au facut mai tarziu dovada unui iq peste medie. Ideea este sa nu gandesti vreodata ca este “prea devreme”.

  2. Mi-a placut si totodata m-a rusinat articolul asta :)
    Mi-a placut deoarece de mult timp ne propunem sa vedem Pelesul, ultima oara l-am vazut acum…..n ani.
    M-a rusinat deoarece mai repede mergem afara decat la noi.
    Acum insa m-am hotarat.
    In vara asta, cum-necum, il facem. :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>