Povestea prințului sau povestea porcului? Idealul transpus în realitate

N-am avut bonă decât pentru câteva luni. Puțin timp, dar suficient pentru a afla niște lucruri care, puse cap la cap cu ceea ce am mai văzut, cam fac regula în materie de ce așteptări are o femeie de la un bărbat.

Caz concret: Doamna Steluța

Doamna Steluța este o femeie care a născut și crescut cinci copii. Cinci. Este o femeie care a lucrat 30 de ani ca infirmieră. Și-a crescut copiii de una singură, în timp ce lucra. În nopțile când era de gardă, lua de acasă așternuturi și-i culca pe cei mici la spital, pe unde găsea vreun pat liber. Ajunsă dimineața acasă (cu tramvaiul, nu avea ea nici mașină, nici bani de taxi) îi trimitea pe unii la școală, pe unii la grădiniță, cei mici rămâneau acasă – în funcție de vârstă și de situație. Când dormeau ei, mai ațipea și ea. Dacă nu era altceva de făcut prin casă sau dacă nu lua vreo mamă de bătaie. Pentru că la întrebarea de ce ești așa de obosită, te-au obosit bolnavii?! ea nu avea niciodată răspuns…

Doamna Steluța ar fi putut avea și al șaselea copil. Copil pe care și l-a dorit – nu l-a făcut pentru că așa s-a întâmplat – dar care s-a născut prematur, la 5 luni, din cauza unei bătăi primite pentru simplul fapt că s-a dus să-și caute bărbatul la amantă.

De câte ori am întrebat-o de ce nu a divorțat, mi-a răspuns la fel. Și pe cine să fi luat? Pe unul care să-mi batjocorească fetele? Prima dată motivul mi s-a părut suficient. Dar, pe măsură ce timpul a trecut iar ea mi-a mai povestit una-alta, mi-am dat seama că alta a fost cauza. Femeie l-a iubit pe omul ăla. Șase copii nu se fac din nimic, puterea de a crește cinci copii nu vine din nimic… L-a iubit și-l iubește și acum. În lunile cât a stat la noi nu a fost nicio perioadă în care să nu o vedem cu vânătăi. La început o întrebam ce-a pățit, ea îmi spunea că de la aragaz, că de la ușa de la balcon, că de la … că de la … Dar nu, nu erau de la…., ci erau DE LA…!

Doamna Steluța are copii ce acum sunt aproape de-o vârstă cu noi. Au făcut cu toții facultate, niciunul nu fumează, niciunul nu bea. Din cei cinci, trei lucrează în străinătate, unul în Austria, unul în Italia și unul în Cipru. Îi trimit bani, au ajutat-o să-și schimbe mobila, vin de sărbători, o sună tot timpul. Toți îi sunt APROAPE, toți o respectă, toți o ascultă.

O femeie cu cinci copii și cu un serviciu lucrat în ture, fără pauze. O femeie vrednică, ce nu a mâncat mâncare făcută de altcineva, ce nu a avut pe nimeni să o ajute cu curățenia, cu copiii… cu nimic!

O femeie care după ce a ieșit la pensie s-a angajat imediat ca bonă. Pentru că are pensia mică iar unul dintre copii are dantura proastă și-și face o lucrare, pentru că o fată trebuie măritată și are nevoie de lucruri… etc. O femeie cu frică de Dumnezeu. O femeie care la vremea ei a fost atât de frumoasă încât toți o vroiau. Toți, mai puțin bărbatul ei, cel care atunci când a bătut-o nu a bătut-o din gelozie ci pentru că așa i se năzărea lui, cel care atunci când a lipsit de acasă cu lunile nu s-a întrebat pe unde dorm copiii, cel care atunci când a mâncat nu s-a întrebat din ce bani s-a cumpărat mâncarea și nici nu s-a minunat de cât de bună este…

***

1Deci, ce așteptări avem noi femeile de la bărbați? Dacă ne bat, ne bucurăm că măcar nu beau. Dacă pierd banii la pariuri sportive, ne bucurăm că au totuși un serviciu. Dacă umblă lerla, îi iertăm pentru că-și fac timp să repare și chiuveta.

Da, fără nicio îndoială, noi femeile avem adânc înrădăcinat în minte faptul că se poate și mai rău.

Cine oare mă poate contrazice când spun că, atunci când vine vorba de bărbați, nu ne raportăm niciodată la ideal? Ani la rând visăm la prințul din poveste dar sfârșim prin a ne mulțumi cu…. povestea porcului…

11 thoughts on “Povestea prințului sau povestea porcului? Idealul transpus în realitate

  1. Trista poveste…
    Chiar ma gandeam zilele trecute de ce ma tot chinui sa povestesc copilului povesti cu printi si printese cand e atatea rautate in lume(din intamplare am tot nimerit la televizor numai la stiri tragice,numai cu fete moarte).De felul meu nu sunt pesimista, sunt realista.

    • Dar Vali, noi pentru lumea de la televizor ne pregatim copiii? Ideea este sa vrea mai mult, sa ceara mai mult, sa nu se multumeasca cu putin. Sa nu accepte orice. E ca si cum i-ai spune copilului ca traim intr-o lumea rea, in care nu are sens sa speri la nimic bun! Tu, eu, orice mama are obligatia sa ii explice copilului ce e bine, ce e rau, iar daca e lumea rea, sa-l pregateasca pentru dezamagiri, da, dar in niciun caz pentru a accepta orice!

      P.S. Cred ca trebuie sa mai trec pe la tine! :-)

  2. De dezamagiri a avut parte,chiar saptamana trecuta,dar a trecut peste,deci ne imunizam de acum psihologic,nu numai cu Echinaceea.
    Si cum viata ne da una calda una rece,dupa aceea dezamagire copilul a luat locul 1 la pictura si locul3 la Festivalul gradinitelor pe Bucuresti la muzica(corul vocal).
    Pupici

  3. Dar la copiii ei s-a gandit cand a hotarat sa ramana langa barbarul ala? Pentru ca o sa fie un model pentru fete – ce le arata? Sa accepte batjocura sotilor? Sunt cazuri si cazuri – femei care cauta toata viata barbatul ideal si raman singure, altele care-l gasesc si altele care se multumesc cu mai putin, decat cel ideal, dar sunt fericite. Desigur, mai raman si femeile ca doamna Steluta, care n-au curaj sa fac pasul cel mare. Sper doar sa nu regrete cand vor creste copiii.
    Ai un mod interesant de-a scrie. Iti plac competitiile si sportul? Daca vrei o mica pauza de la problemele zilnice, sau pur si simplu sa inveti un nou sport, poate ca te intereseaza concursul de pe Merita Citit unde Tabara de Tenis ofera un antrenament cu initiere in tenis.

    • Anca, sunt mari copiii ei. Toti s-au realizat, toti fac distinctia intre bine si rau. Cred ca viata are felul ei de-ai croii pe oameni. Cand vezi ca mama iti pune farfuria in fata sau te tine in brate cand esti bolnav, timp in care tatal urla sau lipseste de acasa, instinctul te ghideaza – daca mintea e prea frageda…

      Iar in alta ordine de idei, multumesc pentru apreciere, m-a amuzat :-). Cat despre propunerea ta, ma gandesc si te anunt! Multumesc!

  4. Hmm…
    Ca sa diminuez putin drama, incep prin a spune ca nimeni nu se raporteaza la ideal. Nici femeile, dar nici barbatii.
    Fiecare primeste exact ceea ce isi doreste la momentul alegerii. Faptul ca dupa o vreme incep sa se schimbe parerile, este altceva. Insa fiecare porc a fost print in momentul in care a fost ales.
    Diferenta nu o face caracterul omului, ci asteptarile sale.
    Desi am simtit parfum de feminism, mi-a placut articolul :)

    • Razvan, generalizand, desigur, barbatii se raporteaza la ideal. Adica femeia nu trebuie sa fie crème de la crème in tot ceea ce este? De la trasaturile fizice pana la cele morale? Si cand e aleasa, si apoi… Iz feminist sau nu, crede-ma, barbatii si femeile sunt creaturi cu…diferite trasaturi :)))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>