E simplu

Până cu foarte puțin timp în urmă, nu aș fi crezut că putem funcționa în patru fără ca cel puțin unul dintre noi să nu aibe o nemulțumire. Când unul vroia sa mănânce altul trebuia să doarmă, când unul trebuia să facă un duș unul (cel puțin) trebuia să plângă, când unul făcea curățenie altul era în plin elan creativ… Și tot așa.

Poate că e timpul care a trecut, poate că am învățat să privim lucrurile cu puțină detașare, poate că pur și simplu am crescut (la noi cei mari mă refer) – cert este că am ajuns la o armonie la care nu speram. O armonie pe care nici nu ne-o imaginam, mai bine spus.

Sau poate că viața s-a complicat atât de mult încât nu mai este timp pentru egoism. E simplu când suntem împreună. E simplu să fim împreună.

e-simplu1

This entry was posted in Familie, Relație by Diana. Bookmark the permalink.

About Diana

Sunt un om ca oricare altul, am o viață normală, mi-o trăiesc într-o casă ca oricare alta. Din care însă dau tot ceea ce este nefolosit. Este un exercițiu bun. Vi-l recomand.

5 thoughts on “E simplu

  1. Viata s-a complicat foarte mult.Zilnic citim sau auzim tot felul de chestii sumbre:nivelul de poluare atmosferica a depasit un nou prag istoric,nu peste mult timp ne vom confrunta cu super masini cares-ar putea sa ajunga sa decida soarta omenirii,Soros va mai da un tun financiar dar ne informeaza ca draguta de criza inca ne va fi colega multi ani,prezicatorii mai vechi si mai noi ne anunta ca suntem pe cale de disparitie,sirienii latra la turci,evreii isi incordeaza muscii,junele coreean scolit in Europa viseaza cai verzi pe pereti,Rapid va juca in Liga a II a,o vacaa a cazut intr-un caanal,daca hranesti maidanezi iei 5000 de lei amenda,la firma se fac restructurari,Anglia vrea sa iasa din UE si cate alte chestii groaznice se petrec zilnic si ne macina mintea si sufletul.
    Oare s-a complicat viata asa de mult,suntem asa de stresati incat sa nu ne mai intelegem unul cu altul ??? Nu cred.
    Daca stau si ma gandesc si rememorez cateva din povestile unchiului dinspre tata lui strabunicul de pe partea mamicii lui matusa … unchi care spunea ca dimineata ,cand se scula si se dezmortea avea deja proiectia zilei facuta: de la 10 la 13 consultatii cu Triceratops in vederea stabilirii traseelor optime de promenada ,13-15 training cu Diplokocus referitor la tehnicile de preparare a gratarului ,15-16 pauza de masa,dupa care aranja o intrevedera cu Triceratopsul de dupa colt in vederea organizarii unei curse cu obstacole.Seara urma reuniunea de familie,prilej cu care se discutau ultimile stiri.Strabunicul de pe partea tatei era specializat in studiul efectelor trans frontaliere si multiculturale al migratiilor ,fapt pentru care urmarea la fata locului migratia populatiilor de grauri,vizigoti,cumani si alte specimene mei mult sau mai putin cunoscute.Pe vremea vizionarului cuplu Hitler-Stalin se traia intr-o deplina armonie.Viata era calma si relaxata,aveai ocazia sa-ti petreci concediul in statiuni exotice la Auschvitz sau in insorita Siberie…..
    VIATA nu s-a complicat ,viata a fost din totdeauna complicata,depinde de noi daca stim sa o facem frumoasa pentru noi si pentru cei de langa noi.Atunci cand descoperim armonia familiei si sa cultivam o relatie tandra si afectiva intre peretii casei,atunci viata este frumoasa.Ce poate fi mai odihnitor decat o seara in familie,cu o lumanarica aprinsa pe masa,purtand o discutie relaxata despre culoarea norisorilor de pe cer,sau despre imprtanta universala a plutitului pufului de papadie de-a lungul dorsalei Atlantice sau…si cate alte subiecte de discutie se mai pot gasi.Este colosal sa ajungi la armonia la care nu sperai si la fel de important este sa lupti pentru a proteja farima de liniste si armonie pe care o ai. Daca reusim sa invatam din greseli si daca privim cu incredere la ce va veni, atunci viitorul suna bine.Sa nu uitam ca viitorul incepe azi si ca orice eveniment negativ are si o latura pozitiva.Depinde de noi sa o gasim.

    • In teorie, e simplu. Aprinzi lumanarica si te pregatesti sa vorbesti despre norisori. Intre timp, unul trage de fata de masa dar te bucuri ca nu l-a ajuns niciun strop de ceara, celalalt plange ca s-a spart suportul deci nu se mai poate reaprinde lumanarea… Iar scenariul se repeta 24 de ore din 24, 7 zile pe saptamana… Putini rezista fara sprijin de la bunici, matusi, unchi, mai ales intr-o lume in care serviciile, oricare si oricum ar fi ele, presupun multa presiune si ore lungi pe plantatie… Iar si mai putini rezista sa mai poata zambi dupa aceea, gluma gluma, dar cine nu a fost intr-o situatie cel putin similara, poate crede ca a vedea viata in roz e doar o chestiune de … optiune :-))))

  2. In primul rand multumesc Diana pentru optimsm ,recunosc cateodata oamenii gasesc cam greu partea pozitiva a lucrurilor si mai rabufnesc(trebuie sa eliberam si energia negativa).
    Si in al doilea rand,multumesc “Tatalili” pentru comentariu,chiar aveam nevoie sa ma trezesc din pesimism.e inceput de saptamana,o fi vremea de vina ca ploua dar va iesi si soarele.
    Pupici

  3. Intradevar,exista riscul ca unul sa-ti traga fata de masa si altul sa planga ca s-a spart suportul iar discutia idilica despre norisori pufosi sa se destrame.Lumanarica se poate aprinde din nou,se poate reaprinde de mii de ori si nu trebuie neaparat sa existe pe masa.Este suficient ca in suflet sa-i simtim flacara calda si dadatoare de speranta.
    Este greu fara sprijin de la…..sau de la…presiunea este mare dar ,daca ajungem la acea stare de armonie pe care nici nu ne-o imaginam si constatam cit este de simplu sa fim impreuna,inseamna ca lumanarica poate fi reaprinsa chiar daca cineva trage fata de masa.
    Gandirea pozitiva poate fi lumina calda a lumanaricii care sa ne ajute sa iesim din intuneric si sa ne bucuram ca e simplu cand suntem impreuna.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>