Un blogger limitat :-)

De vreo două zile încoace încerc să aflu ce înseamnă social media. Am început cu wikipedia și am terminat bătând din ușă în ușă, doar-doar îmi va explica cineva, așa, fără vorbe mari și cuvinte complicate, ci pe înțelesul meu de om proaspăt intrat în talmeș-balmeșul socializării face-to-…faceless, cum și de ce social + media = social media.

Ce-am priceput? Nu mare lucru. Doar că sunt necesare canale de comunicare on-line, că este important ca informația să fie ușor accesibilă, că implică schimb de elemente audio și vizuale ce trebuie să ajungă la cât mai mulți, că scopul este crearea de noi relații (fie ele personale sau de business).

Că un blog este, alături de forumuri, rețele de socializare, platforme cu conținut video / audio, o modalitate de a face informația să circule, iar că eu, în calitate de creator de conținut, pot face lumea (și nu doar capul meu) să se învârtă. :-D

Iar așa, ca bârfă, am aflat că Oprah nu-și scrie singură posturile, ci are pe cineva dedicat părții de social media. Wow! Ce dezamăgire! Limbă scoasă

Iar dacă înțelegerea conceptului mi s-a părut a fi o piatră de încercare, ei bine partea “frumoasă” abia acum urmează.

Sunt în situația de a scrie un articol despre cum m-aș recomanda eu ca potential partener media, despre cum mă definesc eu ca blogger, despre cum aș vedea o colaborare în calitate de partener media… sau măcar despre cum arată o zi de lucru a unui partener media.

Mno… Habar nu am ce să scriu.

Sunt, în mod cert, un blogger care scrie bine, scrie mult, am vocabular, claritate, coerență, gramatica este my second nature, sunt eu însămi și-n cuvinte și-n spatele lor – și nu mi-e frică de asta – am un stil inconfundabil, da, da, bla, bla, bla, mi-am primit laudele, dar… până aici mi-a fost! Am și eu limitele mele…

un-blogger-limitat1
 (Articol (ne)scris pentru etapa finală a Spring SuperBlog 2013)

Ciupanezul.ro

Ultimul articol pe care-l voi scrie pentru competiția SuperBlog se referă la ce înseamnă a fi partener media.

Problema este că nu am nici cea mai vagă idee.

Așa că, la fel ca orice om ce a aflat ce este internetul, caut pe google. Din una-ntr-alta, intru pe zelist – zic că poate mă inspiră ceva pe-acolo (în afară de faptul absolut măgulitor că blog-ul meu are un trend mega-ascendent – da, da, știu, mi-au murit lăudătorii! :-))) și reușesc să articulez un articol cât de cât decent, poate chiar onorabil…

ciupanezul1
Buuuun… și cum mă uitam eu alandala pe acolo, dau peste un articol cu un titlu… interesant – ca să spun așa! :-p
Ceva cu viața care înseamnă doar cifre. Scris pe data de 31 martie 2013, astăzi adică.
Ce pot să spun decât că… mă bucur că eu am avut inspirația mai devreme, pe 7 februarie mai precis…

O oră

Doamnă, aveți la dispoziție timp, bani, gândiți-vă bine și faceți-vă cadoul perfect! Nu vă sfiiți, nu ezitați, dați frâu liber pasiunilor, sentimentelor, viselor… O superbă bijuterie, perechea de pantofi pe care nici măcar nu ați îndrăznit să îi probați, cel mai senzațional și scump parfum din lume, o spectaculoasă poșetă-plic, o rochie de seară absolut fabuloasă, o croazieră exotică…

o-ora1    o-ora2

Domnule, aveți la dispoziție timp, bani, gândiți-vă bine și faceți-vă cadoul perfect! Nu vă sfiiți, nu vă zgârciți, dați frâu liber imaginației! Un bilet la el clasico, un gadget excentric, o pereche de butoni, o călătorie în jurul lumii…

Gold hifi system sounds expensive at five million euros o-ora4

Oricine suntem și oricum gîndim, existența noastră se învârte în jurul lucrurilor. Al celor pe care le avem și al celor pe care nu le avem. Al celor pe care ni le dorim și le putem avea sau al celor la care visăm dar pe care nu le putem avea.

Și, desigur, în jurul lui ce aș face dacă… Ce aș face dacă aș avea mai mulți bani, ce aș face dacă aș avea mai mult timp, ce aș face dacă aș putea da timpul înapoi…

Mă gândesc la mine acum. Lucruri am. Prea multe ca să-mi mai doresc și altele. Timp am. De dat înapoi nu l-aș da, nu sunt omul regretelor, ce-i făcut e bun făcut.

O oră însă aș vrea. Ca pe un cadou perfect făcut de viață. O oră în care cei dragi să fie aici, să ne vadă. Pare simplu, pare banal. O dorință rezonabilă. Dar ce faci atunci când cei mai dragi dintre cei dragi… nu mai sunt?…

(Penultimul articol scris pentru Spring SuperBlog 2013)

Formarea deprinderilor

Specialiștii în psihologie disting patru faze – de ordin psihologic – în formarea unei deprinderi de mişcare:

- faza iniţială, a familiarizării cu acţiunea motrică, a însuşirii preliminare a bazelor acesteia, prin formarea reprezentării ideomotorii pe baza demonstraţiei şi explicaţiei, precum şi a primelor încercări de execuţie din partea subiectului;

faza însuşirii precizate a execuţiei, în care se produc legarea şi unificarea acţiunilor parţiale, atenţia îndreptându-se asupra corectitudinii mişcărilor şi a momentului cheie al actului global;

faza consolidării deprinderii – în care se realizează diferenţierea proceselor corticale şi precizarea raporturilor spaţio-temporale ale acestora;

faza automatizării – care nu este obligatorie întrucât nu toate deprinderile motrice se automatizează total.

formarea-deprinderilor1     formarea-deprinderilor2

 

Să zicem că suntem la faza însușirii execuției. Unul vrea să zboare precum vrăjitoarele, celălalt reiterează momentul cordonului ombilical – hrană și conexiune.

Dacă ajungem până la faza automatizării, voi avea, în mod cert, nurori ce mă vor lăuda! :-)))

Hai-hui, cu traista la plimbare

Pornesc val-vârtej, trântind de perete – ca un om civilizat ce sunt – ușa liftului, apoi buf-buf și ușa de la intrarea-n bloc, hei-rup căruciorul peste treptele de la intrare, când dau nas în nas cu un vecin, care, siderat, mă întreabă ce fac!

Cum ce fac, îi zic, mă grăbesc!

Omul cere din priviri și alte explicații, eu arunc o privire-n cărucior și-i spun: Îmi plimb poșeta preferată!

Hai-hui-cu-traista-la-plimbare

Mda… eu și glumele mele! :-D Copiii fiind deja fixați pe bancheta din spate a mașinii, căruciorul l-adusesm plin cu lucruri de dat, de jucat, de-mbrăcat… peste toate tronând POȘETA MEA PREFERATĂ.

Acum serios vorbind, ce, ea nu merită plimbată?!

Se asortează la orice. Deși este kaki, merge minunat cu albastru.

Hai-hui-cu-traista-la-plimbare

Deși este din denim, se potrivește cu diafanul triplu-voal.

Hai-hui-cu-traista-la-plimbare

Merge și cu șapca!

Hai-hui-cu-traista-la-plimbare

Tolerează orice conținut. De la crema de gălbenele la scutecul pampers, de la țidule de bancomat la bancnote mototlite, de la șervețele umede la punga de biscuiți, de la telefonul de dimensiuni considerabile la mănușile cu noroi ale unui poznaș.

***

Să recunoaștem. Un articol ce face apologia poșetei preferate nu este ceva de trecut cu vederea. Orice femeie care se respectă are o colecție impresionantă de poșete. De culori diferite, din materiale diferite, de dimensiuni diferite, cu mânere / toarte / barete diferite. Fiecare are rolul ei, fiecare se asortează la ceva, fiecare spune ceva. Viața unei femei este de neconceput fără un asemenea obiect. Poșeta / geanta nu mai este un lucru ce servește unui scop. A devenit un manifest, nu-i așa?

Mă mândresc și eu cu patru minunate exemplare. Le port cu ostentație, spânzurate pe diagonală, cădelnițându-le conținutul ce are mereu potențial de a face firimituri sau pete.

Hai-hui-cu-traista-la-plimbare

Sunt viitoare amintiri. Ele sau ce va rămâne din ele… ;-p

***

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea, invitată de … Reeija! (n.b. se citește “reia”, cu un e lung) ;-)

Hai-hui-cu-traista-la-plimbare
(Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013)

Lecția de awareness

Eu. Tu. Voi. Noi.

lecția-de-awareness    lecția-de-awareness

Așa arătăm noi, oamenii. Toți, fără excepție.

Cu toții avem sub piele mușchi, oase, cartilaje, vertebre, nervi, vase sanguine, cavități, viscere, etc.

lecția-de-awareness    lecția-de-awareness

Doar că sunt acoperite de piele. Și sunt… “însuflețite”.

Cum sunt imaginile de mai sus? Macabre? Dezgustătoare? Terifiante? Oare vom visa urât de-acum nopți la rând?

Vă spun eu: imaginile de mai sus sunt exact ceea ce vrem noi să fie.

Pentru amatorii de senzațional, sunt cadavre. Reale. Din păcate însă pentru ei, nu agresează retina, nu întind mâini amenințătoare, nu sar din cavouri, nu umblă prin muzeu însetate de sânge, nu scot zgomote diabolice…

Pentru studenții la medicină, o lecție prea-bine știută. Lipsește doar mirosul de formol.

Pentru cei care vor date, o sursă de informații ce susțin afirmația the human body – the ultimate machine. (de ex: măduva spinării transmite milioane de impulsuri către creier la viteze care depășesc 435 km/oră, inima este controlată integral prin ipulsuri electrice, oasele scheletului nostru sunt mai dure decât oțelul, uterul se lărgește de până la 20 de ori pentru a găzdui … viața.)

Pentru un copil de 4 ani care a crescut vizionând documentare din colecția Pași spre cunoaștere, jucându-se cu scheleți de dinozaur și care se bucură că are majoritatea numerelor din colecția Corpul uman – o inedită înțelegere a proceselor.

lecția-de-awareness    lecția-de-awareness

***

Cu titlu informativ: muzeul Antipa găzduiește în această perioadă expoziția The Human Body. Cadavre (sic!) transformate în exponate, printr-un proces laborios și îndelungat numit plastinație, ce presupune deshidratare prin scufundare în acetonă, apoi într-o baie de polimeri siliconați și etanșare într-o cameră de vid.

Concluzia mea? Controversata expoziție este, mai presus de orice, o lecție de awareness (mai jos, plămânii unui fumător, alături de o cutie în care se strâng pachete de la cei care conștientizează implicațiile și decid să renunțe), mesajul ei fiind: Acesta este fascinantul tău corp. Hrănește-l cu viață!

lecția-de-awareness

NU all-inclusive!

Drumul București – Acharavi (Corfu) este un drum lung. Dacă îl faci cu mașina. Se poate face în două zile sau într-una singură. În ambele variante însă este epuizant…

Să vă povestesc… :-)

Acum ceva vreme, am hotărât să ne petrecem vacanța în Corfu… Nu am apelat la nicio agenție de turism, am făcut rezervarea direct la proprietarul unui lanț de vile aflate în zona de nord. Ne doream o săptămână liniștită și nu una în care să ne călcăm pe picioare cu nenumărați alți turiști…

Și-am pornit, într-o zi toridă de vară, 4 inși, o singură mașină. Puși pe fapte mari, dar cu picioarele pe pământ. Înainte să ieșim din București am trecut pe la două bănci, să scoatem bani, să-i schimbăm, să plătim și ratele lunare… na, așa este când de frică să nu cheltuiești salariul înainte de a te vedea ajuns la destinație, îți programezi prima zi de concediu chiar în ziua X a lunii… Și uite-așa două drumuri ce am zis noi că le facem în maxim 20 de minute s-au transformat în vreo oră de chin cu parcatul mașinii (în București nu este niciodată atât de simplu precum pare), stat la coadă, numărat, schimbat, luat țidule…

Deja iritați, am pornit, într-un final, pe drumul glorios. Și-am mers. Șoferii s-au mai schimbat între ei, unii au mai dormit – pare-mi-se că și șoferii :-p, am mai povestit… Prânzul ne-a prins pe șoseaua de centură a Sofiei. Cald, cu geamul închis nu ne înțelegeam referitor la temperatura habitaclului, cu geamul deschis era curent, perna de gât începuse să aibe țepi… dar tot înainte!

Pe după-amiază am intrat în Grecia. GPS-ul își făcea treaba, indicatoarele ne ajutau și ele, buuuun…

nu-all-inclusive1

Pe seară însă, toată lumea era praf… Ne-am cazat în Salonic, complet bulversați de stăduțele înguste ce urcau și coborau într-o logică ce a depășit nu numai puterea noastră de concentrare, ci și pe cea a GPS-ului… Cireașa de pe tort, ca să spun așa.

A doua zi, mai relaxați, am pornit spre Igoumenitsa. Încântați de perspectiva traversării cu feribotul!

nu-all-inclusive2   nu-all-inclusive3

Odată debarcați, am făcut pe nesimțite ultima jumătate de oră de drum. Veselie mare când am ajuns la destinație, vila era încântătoare, am împărțit teritoriul comun și… am fugit la plajă!

nu-all-inclusive4

Fie că ne-am îngropat în nisip, fie că ne-am opărit spatele pe salteaua gonflabilă meditând la nemurirea sufletului, fiecare s-a bucurat în felul lui!

nu-all-inclusive5   nu-all-inclusive6

Zilele au trecut repede. De la colindatul hai-hui printre nelipsitele magazinașe de suveniruri la masa luată prin taverne viu-colorate, de la nisipul fin la pietre tăioase, de la pitorescul străduțelor la crângurile de măslini, le-am făcut și văzut pe toate.

nu-all-inclusive7   nu-all-inclusive8
nu-all-inclusive9   nu-all-inclusive10
nu-all-inclusive11   nu-all-inclusive12
Cele mai frumoase amintiri? Festivalul oii – adică o petrecere câmpenească cu ciosvârte de berbecuț la grătar, urmată de o petrecere pe plajă la lumina zecilor de vaporașe venite ad-hoc.
nu-all-inclusive13   nu-all-inclusive14
nu-all-inclusive15
Sau plimbarea prin portul vechi al orașului Corfu, cu cetatea sa taciturnă și cu ambarcațiunile sale de toate dimensiunile…
nu-all-inclusive16   nu-all-inclusive17
nu-all-inclusive18
Ce-am ratat? Doar câteva exemple: laguna Antinioti, grota Loutses, baile romane, castelul Aggelokastro…

Cert este că o vacanță în Corfu nu are nimic de-a face cu all-inclusive-ul. Nu are de-a face cu programul masă-plajă-masă-piscină-masă-promenadă și cumpărat suveniruri. Corfu este locul ce se vrea descoperit. Gustat la fiecare tavernă, admirat la fiecare cotitură…

Ce vom face diferit data viitoare? Cu siguranță nu vom mai merge cu mașina. Dacă a fost greu în 4 adulți, este de neimaginat cum ar arăta lucrurile cu doi copii mici pe bancheta din spate. Bilete charter București – Corfu, o mașină închiriată pe insulă, iată varianta ideală pentru a ne bucura de cât mai mult din ceea ce are insula de oferit…

P.S. Iar vis-a-vis de ceea ce are insula de oferit, chiar mă uitam pe site-ul Agenției de turism Paralela 45, unde am găsit o secțiune de excursii opționale – iată material de studiu pentru cazul în care ne hotărâm să mergem un pic mai aproape decât … Costa Brava! :-)

(Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013)