Poveste americană

Istorisirea lui Valentin Andrei

Auzisem de Crab Pot, locul în care dai 20-30$ și mănânci un lighean întreg de crabi/creveți, etc. Am zis că nu este de ratat, dacă tot sunt acolo.

Am zis că dau 30$ ca să mănânc ce au cei de la mesele alăturate, îmi ploua în gură, niciodată nu mi s-a întamplat așa…

I-am spus ospătarului că vreau chestia cu mulți crabi, ciocan cu care sa sparg, porumb fiert, etc. Și mi-a adus un rahat. Intr-adevar, vreo 4 crabi uriași – dar doar picioarele – de am stat vreo ora și ceva să aleg ceva din ei.

Nici nu știam să-i mănânc. Ăia spărgeau cu ciocanul, dar eu nu reușeam așa că am început să-i sparg în dinți, de se uitau toți din jur la mine cât de fioros sunt. Rrrrrrr-rrrrrrrrrrrr…. Eram frustrat, foarte. Mai ales că venea chelnerul să mă întrebe “E bun domnule, vă place?”. Îmi place pe dracu’!!! Nu-mi plac, dar nu plec până nu îi mănânc!

Și vine și nota….ține-te bine: 82$… Americanii au și o taxă de 9%, indiferent de ce cumperi. Plus șpagă 10%. Adică 90$…

poveste-americana1   poveste-americana2
poveste-americana3   poveste-americana4

Recunoștință … alcalină

Citeam acum ceva vreme despre un exercițiu de recunoștință. Cum că, la sfârșitul fiecărei zile, este bine să te gândești care au fost momentele pentru care poți fi recunoscător.

Ei bine, astăzi, mai mult ca oricând, sunt recunoscătoare. Sunt recunoscătoare pentru că nu îmi este frică.

Iar pentru că nu îmi este frică (să fac ceea ce îmi propun) și deoarece tot citesc despre beneficiile alimentației alcaline, din recunoștință pentru clipa de cotitură când am luat o decizie bună, m-am gândit că se cere ceva special!

Așadar am făcut o prăjitură. Alcalină prin fiecare ingredient în parte :-).

prajitura-alcalina1

Ingredientele sunt: hrișcă, baton vanilie, ulei de cocos, sâmburi de dovleac, miez de floarea soarelui, scorțișoară.

Preparare: se fierbe hrișca împreună cu batonul de vanilie, apoi se scurge. Separat se amestecă uleiul de cocos, sâmburii de dovleac, miezul de floarea soarelui și scorțișoara. Apoi toate la un loc se mută într-o tavă unsă cu puțin ulei de cocos, tava merge la cuptor, unde stă până capătă puțină crustă – păjitura, desigur :-).

prajitura-alcalina2   prajitura-alcalina3

Este DE-MEN-ȚIA-LĂ! :-)

Singurătate

Credința că pământul se învârte în jurul soarelui a însemnat pentru Galileo Galilei domiciliu forțat pe toată durata vieții. Giordano Bruno a sfârșit ars pe rug. Pentru că a vorbit despre infinitatea lumii… Leonardo da Vinci a făcut și el, la vremea lui, suficiente afirmații care l-ar fi putut duce pe rugul inchiziției.

Tablourile lui Paul Cézanne au fost sistematic respinse de către galeriile de artă și catalogate drept ridicole de către “critică”.

***

Citind în cartea microbiologului Robert O. Young despre beneficiile unei alimentații alcaline, găsesc următoarele rânduri:

În următorii ani, am crezut că sunt singura persoană cu această viziune și, trebuie să spun, m-am simțit singur în acea perioadă. Simțeam că vocea mea răsună în pustiu și nu-mi dădeam seama cum să-i fac pe oameni să înțeleagă că microbii sunt simtomul distrugerii celulare și nu cauza unei boli concrete.

Este adevărat. Orice credință, convingere, opinie, idee, părere care te duce contra curentului te condamnă, mai mult sau mai puțin iremediabil, la singurătate.

Friend or foe?

Laptele – prieten sau dușman?

***

Până să ne hotărâm dacă participăm la programul de 21 de zile care asigură remisia până la 100% a diabetului, am comandat cărțile aferente.

Le-am primit și arată așa:

friend-or-foe1

În total aproape 2 000 de pagini. Buuuuun… Am fost convinsă că lectura va fi la fel de grea precum au fost și pachetele. În mod surprinzător, lectura este mai mult decât plăcută, însă informația…. te bulversează de-a dreptul!

***

Se pare că laptele de vacă este direct asociat cu diabetul juvenil. Finlanda, țara unde se înregistrează cel mai mare consum de lapte / cap de locuitor este și țara cu cel mai mare număr de insulino-dependenți, procentual vorbind. La polul opus, în Japonia, unde consumul de lapte de vacă este nesemnificativ, se înregistrează o rată de 1 / 36 față de Finlanda….

Cercetările au arătat faptul că un copil care consumă lapte de vacă în mod regulat produce de 8 ori mai mulți anticorpi pentru a neutraliza antigenii din lapte. Iar acești anticorpi suplimentari distrug / blochează celulele beta produse de pancreas…

***

Sceptică de felul meu, am căutat pe internet. Primul articol care mi-a ieșit în cale confirmă cele citite în catastifele tocmai venite prin poștă. Ar mai fi de investigat, însă până una-alta am putea să fim (un pic) mai atenți….

Drobul de sare

Citez dintr-un e-mail pe care l-am primit zilele trecute:

Vă aduc aminte că spaima e bună, ne ține atenți. Dar o spaimă exagerată devine o problemă pentru că ne dictează hotărârile iar acestea nu mai sunt cele mai inspirate – deoarece se bazează pe frică și nu pe realitate….

Este adevărat – din păcate – faptul că trăim mai tot timpul cu frica de ceva. Frica de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă….

***

Să recunoaștem: una este prudența, alta este frica….

Cifre

Viețile noastre sunt predominant legate de cifre.

De la fluturașul de salariu până la factura de lumină, de la valoarea colesterolului și numărul trigliceridelor la costul medicamentelor cumpărate, de la măsura de la picior la prețul unei perechi de pantofi, de la cât este ora până la câte minte mai sunt până vine următorul metrou.

Câți kilometri sunt de la ….. până la ….., în câte ore i-am făcut, de câte ori am oprit, cât ne-au costat benzina și sandvișurile cumpărate pe drum. Totul se exprimă în cifre.

Câți iubiți am avut, de câte ori am fost părăsiți, de câte ori am părăsit, de câte ori am fost înșelați, de câte ori am înșelat.

Agende telefonice cu nenumărate numere de telefon, 600 MB trafic naţional de internet, opțiunea de la Orange Young cu 150 MB. Samsung U600 și BMW X6. Autostrada A1.

Mă gândesc cum ar fi o viață în care să mă trezesc când răsare soarele. Sau cu mult timp după ce răsare soarele. Să mă uit în oglindă și să văd că arăt bine, să simt asta și nu s-o știu din rezultatul la ultimele analize de sânge. Să mănânc salata de pe straturile din curte și nu cea care a crescut după un  număr de n modificări genetice. Să mă culc când găsesc de cuviință și nu pentru că este ora 2 noaptea iar mâine cu siguranță voi fi obosită. Deoarece, desigur, va suna ceasul la ora 7.

Cifre….

Cu cheia de gât

Cred că suntem cam ultima generație care a crescut cu cheia la gât.

Îmi amintesc că, mici fiind, părinții sau bunicii ne trimiteau – chipurile – singuri la piață. Plecam singuri dar eram urmăriți de la o distanță rezonabilă. Eu una mă opream mereu cam în același loc. Și plângeam :-) Dar important era că ajungeam până acolo.

M-a prins un cutremur singură acasă. Am fost ferm convinsă că a trecut o mașină mai mare pe stradă și că de aceea a vibrat sticla de la vitrină.

Tata împreună cu fratele lui, mici fiind și singuri acasă, au pus o pisică în cuptorul aprins – doar norocul a făcut ca bunica să apară înainte de a se produce… ireversibilul. Toate cele-i 9 proverbiale vieți s-ar fi consumat simultan :-)

O colegă de serviciu povestea că, lăsată singură acasă, stătea pe covorașul din holul de la intrare și plângea până adormea. Nu a rămas cu sechele, vă asigur. Pare monstruos prin ce a trecut, demn de psiho-analiză, dar este doar o realitate comună a trecutului mai mult sau mai puțin îndepărtat.

Am fost antrenați să ne descurcăm. Este drept, unii au fost lăsați “de nevoie”, din cauză că părinții nu aveau o alternativă. Noi am fost lăsați oarecum controlat. Ceea ce contează este că ni s-au format niște deprinderi care altfel nici măcar nu ar fi apărut…

Dar cine mai are acum curajul să lase un copil singur în casă? Indiferent de vârstă… Statistici uluitoare ale IGSU prezintă frecvența incendiilor provocate de copii rămași singuri acasă. Din păcate, nu este vorba neapărat despre inconștiența părinților ne-educați și neinformați (așa cum cu ușurință acuzăm).

***

Acum stau și mă întreb când oare voi ÎNDRĂZNI să-l las pe Bogdan să facă ceva pe cont propriu… Hmmmm…..

O idee

Cum vi se par aceste fragmente?

Cred ca sunt situatii in care nu te poti acomoda (babele comenteaza de copii, preotul se uita chioras daca unul din copii vorbeste sau plange sau se impinge cu altul).

sau

In schimb eu ma mai uit la cate un film pe net, cand mai fac cate o pauza de la ale mele traduceri si corecturi. Mai un film romanesc cu rezistenta din munti (de ex. Portretul luptatorului la tinerete), mai unul italian (de ex. Marcellino, f f dragut), mai cu teme religioase (americanele The Mission cu Robert de Niro, Jeremy Irons, tare mi-a placut; sau Bakhita, from slave to saint) , mai un rusesc (Admiral, istoric, de epoca, merita!).

Alina Tomoiaga

Cred ca cel mai bun nutritionist este stomacul fiecarei persoane.Cel mai bine mananci ce iti face tie bine(apropo de varza,imi place mult dar stomacului nu).Chiar am ascultat un discurs al unei nutritioniste cunoscute si foarte sincera la final,dupa ce ne-a spus de prajeli,de dulciurile din comert,de masline colorate,de alimenatatia raw vegan,ne-a spus sa ne gandim cum au crescut bunicii nostrii.Bunicii aveau un porc si tineau de el un an intreg(nu cum mancam noi nici o masa fara carne),faceau dulciurile in casa,chiar daca erau paine cu zahar,mancau urzici,stevie,o data pe saptamana duminica taiau o gaina sau un pui pentru o ciorba de bors(bors facut in casa nu mai mult apa cum este in comert acum),si neaparat nu sareau peste micul dejun,deci nu uitati dieta bebelusului 3mese si 2gustari.

sau

Consider ca prea multi parinti merg pe ideea ca ii dau copilului ce nu am avut eu(aici ma refer la jucarii,haine). Degeaba ii dai in fiecare zi cate o jucarie daca nu te joci cu el,degeaba il imbraci de la Zara daca nu il lasi sa se tavaleasca un pic pe jos,degeaba ii dai mancare in parc iaurtelul sau bananunta daca tu acasa nu te asezi cu el la masa sa mancati o ciorba buna.

 Vali

Despre pornit-oprit calculatorul… ne concuram reciproc, de unde si replica sotului:”Wow honey, the house is so clean! Was the internet down for a while today?”

sau

… una din postarile mele preferate de pe Edukid: “Mamele bune au podele lipicioase, vase nespalate si copii fericiti.”

sau

…. ma duce cu gandul la Ajunul Craciunului 2011, cand eu si sotul ne-am permis un moment de respiro in bucatarie, iar fetele se jucau in camera lor…la un moment dat am sesizat ca era prea liniste(semnalul nostru de alarma!!!) si cand am intrat in camera aveam o priveliste “feerica”: bucati si bucatele de hartie igienica peste tot!!! Am trecut peste frustrare ca abia terminasem curatenia, le-am facut poze si mereu va ramane o amintire speciala!!!

 Anca Ciobaniuc

Eu mi-am facut singura niste “traistute” pe care le port prin parc. Nu le-am facut mari,ci doar cat sa incapa portofelul,cheile,telefonul si sticluta cu apa! :)

sau

Am incercat o data o prajitura “instant” :))) a iesit un dezastru. E simplu de facut,doar ca nu mi-a iesit mie……”prajitura desteapta ” ii spune,amesteci toate ingredientele,le pui in tava si dai praji la copt !!(Ana) Dar am vazut la masterchef US cum au facut o tarta cu crema de lamaie si bezea….am salivat! trebuie neaparat s-o incerc si eu :)))

 Ana B

Din punctul meu de vedere(am vedera redusa la un punct)familia poate fi:
A)familia ideala in care ambii soti sunt egali in drepturi si obligatii(cu un plus de atentie din partea sotului pentru sotie)
Cred ca acesta este genul de familie in care toti membrii se simt bine si in care exista armonie,intelegere si afectiune pe termenen nedefinit.
B)Familia in care tata este cel mai tare din parcare.El stie tot ,el aduce bani in casa,el sta in capul mesei si este primul servit.El decide,el dispune,nu accepta sa fie contrazis.Are dreptate dimineata dar are dreptate si cand doarme.Este familia terorizata de masculul care inca nu a depasit faza cavernei.Copii vor creste terorizati,lipsiti de initiativa,intriorizati, cu spaime si nelinisti doboraatoare.
C)Familia in care mama este ,,il capo del tuti capi,,Mama este cea care decide,numai ea are dreptate,ea stie cel mai bine ce este permis si ce nu,tote graviteaza in jurul ei .Tatal este un accesoriu pasager prin casa,de regula tinta insatisfactiilor stapanei.Copii si mai ales baietii cresc cu ideea ca rolul lor este doar de purtatori de sperma si ca in rest mama (sau viitoarea sotie) sunt persoanele care vor decide tot.
D) familia HAOS in care fiecare face cei trece prin cap.Este familia in care unul trage hais si unul cea iar copii se regasesc intr-un vartej de cerinte contradictorii,de pupaturi si suturi,de tandrete si sictir incat mintiuca lor fumega in efortul de a intelege ce se intampla in jurul lor.
E) familia ,,de fatada,, in care parintii fac frumos atunci cand ies in societate ca sa dea bine si care intre patru pereti dau jos pospaiul de civilizatie si incep sa-si care reprosuri ,insatisfactii,etc.Copii ca martori la aceste treceri de la o stare la alta vor avea acelasi comportament dual si vor duce mai departe samanta neroziei parintilor.

Tatalili

Mai sus este doar o foarte mică selecție din comentariile care se scriu zilnic. Cred că fiecare dintre cititorii acestui blog are multe de spus sau face ceva special, de aceea mă gândesc că dacă vă simțiți inspirați, puteți și voi scrie articole aici, nu țin cu orice preț ca acest blog să fie doar al meu.

Pagina Despre mine poate deveni Despre noi, ideea este să facem ceva constructiv și folositor. Unde mai pui că mi-ar prinde și mie bine câte o zi de pauză! :-)

Afară-i gardul…

… înăuntru leopadrul.

Stăteam astăzi și mă gândeam cât este de ușor să catalogăm un om doar după atitudinea pe care o afișează.

Pentru ca un om să fie profund responsabil, adânc implicat, absolut dedicat, în mod obligatoriu trebuie să fie serios, chiar încordat, atins și de o notă de panică – pentru plus de credibilitate.

Umorul, sângele rece, atitudinea hai-că-putem, hai-să-încercăm, denotă neapărat iresponsabilitate, lipsă de implicare și de seriozitate în abordarea problemei(lor).

Pe principiul cine-se-dă-cel-mai-tare-cu-fundul-de-pământ face treaba cea mai bună. Cu cât ne exteriorizăm mai tare, cu cât ne plângem mai mult, cu atât suntem mai demni de respect.