A real man

M-am gândit să deschid o listă cu lucrurile pe care vor trebui băieții mei să le învețe de-a lungul timpului. Pentru a deveni bărbați adevărați :-).

1. Să știe să monteze/repare lucruri. Șurubelnița, bormașina, ciocanul, cheia franceză, etc. echivalează cu rimelul, rujul, pudra și bigudiurile femeilor :-p.

2. Să se descurce exemplar în situații dificile. De la a nu se rătăci noaptea în pădue, fără lanternă, până la a schimba scutecul unui bebeluș care este ca argintul viu, orice încercare trebuie abordată metodic și cu un desăvârșit calm.

3. Să știe care este cel mai bun aparat. De la telefon mobil la aspirator, de la blender la home cinema, un bărbat trebuie să știe totul despre lucrurile care au cabluri (wireless included! :-p) Dacă este pictor, scriitor, chitarist, etc. – să aibe în mod obligatoriu un prieten, frate, tată, calculator, etc. care să-i poată oferi îndrumările necesare.

4. Să știe să vorbească frumos cu orice yin (am simplificat) care îi iese în cale. De la contabila blocului la Donatella Versace, de la 90-60-90 la 100/100, de la stupid girls la marie curie(s), oricărei femei trebuie să i se vorbească frumos. Gentlemen never go out of fashion, if you know what I mean!

5. Să gătească. Recunoașteți, orice mascul alfa pălește în fața bărbatului care gătește bine!

***

Punctul 4 în imagini, mai jos… a real woman knows a real man always comes first / and a real man just can’t deny a woman’s worth…

On the right track?

Aseară am adormit având în minte următoarele cuvinte:

Întotdeauna sperăm că altcineva cunoaște dezlegarea. Orice alt loc va fi mai prielnic, oricând altcândva lucrurile vor urma făgașul potrivit. Nu este așa. Nimeni altcineva nu cunoaște dezlegarea. Niciun alt loc nu va fi mai prielnic, iar lucrurile deja urmează făgașul potrivit.

Fiind de felul meu o fire războinică, m-am încruntat citind cele de mai sus. Cum adică niciun loc nu este mai prielnic? Eu decid ce, unde, cum, de ce. Mă pot împotrivi, pot refuza, pot rezista la orice presiune, pot la rândul meu pune presiune, pot întoarce lucrurile în direcția pe care o doresc. Eu stabilesc destinația, eu țin cârma.

Dar dacă tot zbuciumul face parte din scenariu, dacă Gigi-durul și Costică-contra din mine, cu agitația lor constantă, nu fac decât să urmeze drumul firesc? Drum – destin, soartă, karma. Știți voi…

***

Probă de inteligență și înțelepciune? Să procedez precum zice Mircea cel Bătrân:

Bucuroși le-om duce toate / De e pace, de-i război.

Cred că cel mai important este să avem stăpânire de sine. Și, desigur, simțul umorului! :-)

Ascunde-te!

Una dintre cele 100 de reguli ale educării copilului este ca, din când în când, să te ascunzi de micul pezevenghi. Muuuultă înțelepciune în acest îndemn!

Când nu te găsesc, aproape întotdeauna se descurcă singuri.

Corect. Când copilul vede că părintele este absorbit de ceva, în mod invariabil își găsește o ocupație. Te uiți la el și observi stupefiat că este captivat de ceea ce meșteșugește, îl vezi absolut fascinat de ceea ce face și în perfectă armonie cu propria persoană. Care până atunci nu i-a ținut deloc drept companie.

Eu astăzi n-am făcut nimic. Am bântuit pe internet și… am desenat :-p.

Timp în care cei mici s-au jucat. Cu șervețele – unul le-a rupt, altul le-a mâncat. Unul a ștampilat, celălalt a servit drept suport (se vede în prima poză….). Apoi unul a făcut trrrrrrrrrrr-brrrrrrrrrrr-prrrrrrrrrrrrrrrrr cu limba, neobosit, timp de vreo 20 de minute, de neoprit chiar când se făcuse roșu ca racul. Celălalt a chicotit super încântat de zgomot și de stropii de salivă. Apoi unul a desenat, celălalt a ros capace de carioca. Unul a mâncat afine la masă, celălalt a cules ceea ce a aterizat pe sub masă. Unul a stricat o jucărie, celălalt a reparat-o.

ascunde-te1   ascunde-te2

Concluzia? Bucură-te de timpul tău. Sună egoist, dar toată lumea va fi în câștig.

P.S. Ce-am desenat eu? Ceva reprezentativ pentru ziua de azi, cum altfel! :-)

ascunde-te3

Oameni obosiți

Mă uit în oglindă și apoi în jurul meu și constat că suntem niște oameni foarte obosiți. Și mă întreb de ce…

Hainele ni le spală mașina. Și vasele – la mulți dintre noi. Mașina personală ne duce unde avem nevoie. Aspiratorul a înlocuit cu succes mătura iar puful rotativ cârpa de praf. Scutecele sunt de unică folosință, la fel și bavețelele, farfuriile, paharele, tacâmurile, șervețelele. Bebelușul doarme legănat de bouncer. Copilul se joacă pe tabletă. Revista on-line mă scutește de efortul de a-mi trage o haină pe mine și de a mă duce la chioșcul de ziare. Facturile le plătim de acasă. Telefonul este o adevărată binecuvântare, poșta este doar pentru pachete și nu pentru plicuri, nu?! Cartofii îi cumpărăm gata tăiați julienne. Cumpărăturile ni le facem on-line, de la parfumuri la cântare de bucătărie sau haine, concedii sau obiecte artizanale, totul este la dispoziția noastră. Iar mâncarea chinezească vine fierbinte și aromată direct la ușă.

Păi ce m-aș face dacă ar trebui să spăl în mână cam 15 scutece pe zi, 3 bluzițe, 2 pantalonași, 6 bavețele, 2 perechi de șosete? Și cam 6 rânduri de vase murdare? Și cum ar fi dacă ar trebui să aduc apa de la fântână? Iar factura de lumină să o plătesc la poșta care este în celălalt capăt al habitatului meu? Ce ar fi dacă nu ar exista brutărie și ar trebui ca pâinea s-o frământ în casă? Și cine ar tăia găina din curte și mi-ar da-o gata dezpănată și curățată? Ce ar face cei mici în timp ce eu trebăluiesc prin bucătărie – oare ar da cu capul de colțul dulapului în timp ce eu bag două lemne pe foc? Și oare s-ar bate pentru o lopețică de lemn în timp ce eu alerg afară și strâng rufele de pe sârmă pentru că vine furtuna?

***

Parcurile sunt pline de părinți palizi, obosiți, plictisiți, irascibili. Și vin însoțiți de un singur copil, nu de 3-4-5-6… sau 12. Și, în mod evident, vin cu mașina, doar parcul nu este la 10 m distanță!

Trecând – cu mașina, desigur – prin sate uitate de lume, văd pe sârme hăinuțe întinse la uscat, coșuri fumegând, femei care merg cu găleata la fântână. Măi și-s roșii în obraz! Și zău că nu dau niciun semn că ar fi în pragul vreunei depresii (ce-o fi și aia….). Cresc și câte cinci iezi cucuieți, iau poate tot cinci bătăi pe săptămână, fac cinci porții de sarmale pe an, seara cinci mătănii… Viața își are ritmul ei. Un ritm care le ferește de… oboseală.

***

Este greșit, foarte greșit, să credem că dacă ne-am suflecat mânecile și am spălat pe jos, gata, nu mai suntem civilizați, nu mai suntem intelectuali, nu mai suntem internet-connected. Mai mult timp petrecut muncind trup și suflet ar aduce, sunt convinsă, mai multă ordine și claritate în mintea obosită de-atâtea breaking news, news feed, notifications, events, applications… etc.

Cine sunt eu?

Din colectia de cugetari filosofico-existentialiste ale lui Tatalili :-)

 
Uneori, cand ma plimb seara pe malul marii sau iarna prin  parcul de la marginea orasului, uitandu-ma la stele, simt cum ma strafulgera o profunda interogatie: “CINE SUNT EU?”
 
In incercarea de a afla raspunsul la aceasta arzatoare chestiune, am apelat la intelepciunea unor somitati in materie de existenta si origini, dar raspunsurile au fost contradictorii, fapt pentru care m-am adresat unui bun prieten care de regula ma scotea din orice impas. Bunul meu prieten, o adevarata enciclopedie la purtator, a molfait indelungat chestiunea si pana la urma a recunoscut ca desi este cel mai tare, problema este deosebit de complexa si necesita o abordare multidisciplinara, deoarece motorul lui de cautare nu poate stabili relatii intre evenimente.
 
Ca urmare a faptului ca bunul meu prieten Gogu Google s-a predat, am ramas in nedumerire si atunci am mai intrebat pe unii si pe altii. Mi-au spus ca m-am nascut dintr-o coasta. Nu eu direct ci strabunica mea.
 
Rezulta ca sunt de origine osoasa…
 
Alt stiutor in origini m-a lamurit ca sunt consecinta unei pofte, in sensul ca strabunica in loc sa -si vada de treburile ei a poftit la marul pe care-l pazea strabunicul. Ca urmare a consumului marului, faptasii au fost evacuati de la domiciliul confortabil iar odata ajunsi in realitatea curenta au inceput sa se inmulteasca.
 
Un englez ciudat (ca toti englezii), foindu-se pe mari si oceane, a ajuns la concluzia ca sunt produsul evolutiei, adica am evoluat de la stadiul de molusca la cel de homo calculatoris. Ideea este interesanta dar nu inteleg de ce am evoluat doar eu. Furnica este harnica si organizata, dar tot in musuroi a ramas…
 
Niste unii imbrcati cu cerasafuri portocalii m-au luminat. Sunt o reincarnare, intr-o viata anterioara am fost mistret, acum sunt eu si probabil ca ma voi reincarna in alt vertebrat din atlas. Dar ce ma fac daca ma reincarnez rama sau tenie??
 
Expertii in extraterestri imi soptesc ca de fapt nici o versiune nu este reala. Eu am origine extraterestra. Este cat se poate de clar ca niste omuleti verzi sau galbeni, poate portocalii (culoarea era functie de guvernul la  putere de pe planeta lor), au zburat pe deasupra plaiurilor mioritice si au pulverizat extraterestri. Acestia au plutit lin spre pamant si au polenizat ce au gasit expus. Consecinta – eu.
 
Unii cugetatori profunzi pretind ca de fapt eu sunt eu aici dar, de fapt eu sunt mai multi pentru ca exista o infinitate de universuri paralele in care ma pot regasi. Stau si ma intreb – oare daca se produce un tsunami mai puternic si se modifica starea de paralelism intre lumi ca urmare a modificarii axei acestei lumi paralele cu alte lumi paralele, atunci lumile nu mai sunt paralele pentru ca se intersecteaza (efectul domino) si atunci exista sansa ca eu sa ma intalnesc cu mine multiplicat cu cate lumi paralele sunt. Intrebarea 2 – cum mai stiu care sunt eu??
 
***
 
Imi place sa ma uit la stele si sa-mi inchipui ca nu sunt singur in univers. Si sunt bucuros ca eu sunt eu asa cum sunt.
 
Indiferent de unde am venit sau unde ne ducem  este important sa ne simtim bine in felul nostru. Iar daca putem sa intindem o mana celui de langa noi si sa mergem impreuna inseamna ca existenta noastra nu-i doar o urma de fum….

Un gest mărunt – un om ajutat

M. și S. sunt părintii unei fetițe de 12 ani. A cărei sănătate este pe muchie de cuțit. Au găsit sprijin (și) din partea unei firme de reciclare – în schimbul capacelor de plastic adunate primesc sume de bani pe care le pot folosi în scopul achitării taxelor de spitalizare și a operațiilor.

Orice capac de plastic este bun – de la sticle de apă, suc, bere, borcane (de Finetti, de exemplu), medicamente (Rivanol, Alcool boricat – sunt doar două exemple), șampon, pastă de dinți, etc. ORICE CAPAC DE PLASTIC.

Campania de colectare a acestor capace nu are un termen limită – este vorba despre operații care se fac succesiv – așadar orice capac care se aduna contează.

Eu una cu siguranță voi colecta și trimite. Vă rog și pe voi să o faceți. Desigur, dacă vreți. Dar să avem în minte faptul că până la urmă este vorba despre ceva ce noi oricum aruncăm. Zilnic…

***

Detalii despre unde se trimit capacele sau conturi unde se pot vira bani – pe mail. De asemenea, detalii despre boala fetiței. Presupunând că este cineva care are nevoie să fie astfel motivat….

French Bakery? Neah!

Descoperirea gustului tartelor de la French Bakery m-a transformat rapid într-un client fidel. Pe vremea când aveau deschisă o locație și-n Piața Victoriei, se găseau niște quiche cu somon sau cu legume, o nebunie! Sincer vorbind, nu credeam că există ceva care să se apropie măcar de gustul acela divin, darămite să-l depășească!

Dar Lilitata mi-a arătat că da, se poate mai mult!

Mai jos, două rețete – scrise cu mâna curată! :-)

Blat 
-1/2 pachet unt (tinut la cald)
-2 galbenusuri
-2 linguri lapte
-1 lingura smantana
-1/2 lingurita sare
- faina cat cuprinde-aprox 300-400 grame
Se amesteca toate ingredientele cu mana (curata), ca sa formeze un aluat si mai apoi, sa se poata intinde intr-o tava de tarta. Se framanta si se adauga faina, pana mana ramane curata.
 
Umplutura 1
-brocoli (crud sau congelat) Cel crud trebuie oparit 5 min in apa cu sare clocotita si apoi scurs.
-2 galbenusuri (pastram albusurile)
-somon facut pe grill sau fume. Gustul tartei este mai fin cu fume…
-2 linguri pesmet sau gris
-ricotta (un fel de urda italiana) sau orice fel de branza
Se amesteca toate ingredientele de mai sus,se condimenteaza si se adauga albusurile batute spuma la final.
Se intinde foaia in tava de tarta(sau orice fel de tava), se pune umplutura si se da la cuptor aprox 30-40 min.
Daca aveti indoieli ca este gata, o puteti verifica cu un  bat de lemn de frigarui sau o scobitoare. Intepam tarta in mijloc cu scobitoarea, iar daca aceasta este curata cand o scoatem,atunci tarta e coapta.Ar trebui sa aiba o culoare aurie.
 
Umplutura 2
-2 galbenusuri
-2 linguri pesmet
- spanac
-3 feluri de branza (gorgonzola,brie,cas)
Spanacul sa fie fara sare, pentru ca este sarata branza.
Procesul, ca cel de mai sus.
 
Urmatoarea umplutura cred ca am s-o fac cu branza si hribi…..
French-Back1

Răsfăț al simțurilor. Garantat!

Psihologie practică

Scriam mai deunăzi despre cifrele care ne guvernează viața.

Vrei să-ți educi copilul? Ei bine, nu trebuie să urmezi decât (las la latitudinea voastră aprecierea acestui decât) 100 de reguli.

Vrei să divorțezi? Nu ai de parcurs decât 14 etape de la separare până la recăsătorire.

De unde știu aceste lucruri? Ei bine, tocmai mi-am cumpărat două cărți: Cele 100 de reguli ale educării copilului și Divorțul sănătos.

Lectura promite a fi prilej de amuzament, mai ales că frunzărind-o pe prima dintre ele am dat peste următoarele rânduri:

…nu vreau să te alarmez dându-ți impresia că ținerea la distanță a nebuniei este principala îndeletnicire a părinților și că o să-ți petreci următorii ani într-un echilibru precar, oricând gata să o iei razna. Nici vorbă.

Cât despre a doua carte, spicuiesc o recomandare. Să ridice mâna cine poate proceda conform îndrumării! :-p

Dacă un copil spune: Tată, mami are un prieten, nu răspundeți: Hmmm, rămâne la ea peste noapte?. Răspunsul corect este: Oh, într-adevăr? Asta e bine!

***

Sfaturi, teorii. Le găsim la orice chioșc de ziare, la orice librărie…

Camarazi

“Biblia” mea în materie de educație este, cu siguranță, cartea care poartă titlul Recomandări psihanalitice pentru mame, scrisă de Wilhelm Stekel.

Procedați foarte bine căutând camarazi de joacă pentru copii. […] V-am atras atenția încă din primele scrisori asupra pericolelor care-i amenință pe copii când se află mereu în compania adulților. Copiii au nevoie de copii! Această idee pare de la sine înțeleasă și totuși atât de rar se ține seama de ea. […] Și dacă va cădea, copilul va învăța din durere să fie mai atent data viitoare…

Cam așa au stat lucrurile în aceste ultime două zile… :-)

La locul de joacă:

camarazi4   camarazi5
Acasă:
camarazi6   camarazi7

O buză spartă, un cap de mânerul canapelei, dar …. mai contează?! :-)))

***

Este adevărat. Nimic nu se compară cu bucuria unui copil atunci când este în compania altui copil.

Scrisoare de dragoste

À la Tatalili :-)

Draga mea Catena,
 
De cand esti alaturi de mine ma simt protejat si in siguranta. Este un sentiment deosebit sa stiu ca pot oricand veni la tine, de fiecare data te gasesc luminoasa si primitoare, atenta si mai ales grijulie cu temerile mele. Ai rabdare si o intelegere deosebita pentru problemele mele si intotdeauna gasesti solutii salvatoare.
 
Cand merg pe strada, nu pot sa nu remarc luminozitatea care te caracterizeaza precum si admiratia cu care se uita la tine trecatorii.
 
Pentru mine esti ca o stea. Apari ca o zana din povesti si ma salvezi de fiecare data din cosmarurile luptelor – diurne sau nocturne – cu tot felul de fiinte rele si agresive ce ma urmaresc pas cu pas dar care, atunci cad te vad, se sperie si o iau la … sanatoasa.
 
Sa stii ca tin permanent la mine acea minune cat o palma care-mi confirma faptul ca sunt preferatul tau… O arat cu mandrie de fiecare data cand sunt intrebat daca te iubesc.
 
Ce vreau insa este sa fiu sincer cu tine. Nu as vrea ca aceasta relatie plina de incredere si afectiune ce s-a stabilit intre noi sa fie umbrita de vreun semn de neincredere.
 
Vreau sa-ti declar ca am fost abordat intr-un mod insinuant de catre o cunostinta veche de-a ta. Am ramas uimit de atata indrazneala cat si de faptul ca mi-a spus ca nu o deranjeaza  ca sunt adoratorul tau. Ea considera ca putem convetui intr-un fel de ménage à trois, aspect ce intra in profunda contradictie cu cele mai curate convingeri ale mele. Eu sunt fidel iar pentru mine fidelitata este o trasatura definitorie.
 
Cum as putea sa te tradez pentru rivala ta Sensiblue?!
 
Pentru totdeauna al tau admirator,
Ipohondrus Ludicus