Rebel. Dacă îmi dai voie…

Sau despre părinți. Cei pe care îi avem, de această dată.

Există părinți cărora îți este frică să le spui că dorești să-ți schimbi job-ul, chiar dacă cel pe care îl ai te îmbolnăvește atât fizic cât și psihic, iar ei știu asta. Există părinți cărora dacă le spui că vrei să pleci să lucrezi în străinătate, îți demontează visul bucățică cu bucățică. Reușesc ei să te convingă că nu vei face față, că te vei rata, într-un fel sau altul. Există părinți cărora nu le poți spune că iubești. Ce înseamnă iubirea?! Există părinți care privesc cu neîncredere orice manifestare de independență, orice gând care iese din tiparul cu care au fost obișnuiți. Există părinți care îți dau sfaturi numai atunci când nu ai nevoie de ele. Sau care îți dau sfaturi care oricum nu ți se potrivesc. Sunt părinții care în loc să te ajute să crești, te fac să crezi că ești neajutorat. Există părinți cărora dacă li te opui, nu te iartă.

Și există părinți care te încurajează să-ți dai demisia, dacă ai descoperit că locul în care ești nu te reprezintă. Există părinți care te încurajează să te lupți pentru ceva mai bun, chiar dacă presupune să te vadă doar de două ori pe an. Părinți care merg pe stradă de mână – ei au cunoscut și au înțeles iubirea. Există părinți cărora le poți spune că ai aflat că vei avea un copil, necăsătorit fiind, fără să ai temerea că te vor face să te simți ca ultimul om. Există părinți cărora le ceri sfatul dacă vrei să-ți deschizi o firmă. Deși au lucrat la stat o viață întreagă, au înțeles că se poate și altfel. Există părinți care rămân toată viața cu un pas înaintea ta. Există părinți care te încurajează să te revolți și rămân alături de tine pentru a discerne împreună rezultatul. Există părinți pentru care schimbarea este un semn de tinerețe. A minții.

Sunt recunoscătoare pentru părinții pe care îi am.

10 thoughts on “Rebel. Dacă îmi dai voie…

  1. Stii cum se zice buni,rai sunt ai tai.(glumeam)
    Chiar pe o asa vreme de crapa pietrele,iti vine sa te cuibaresti in sanul familiei,la caldurica.
    Deja m-a apucat melancolia,mi-e dor de mama,dar il am pe tata in fata mea,asa ca-mi trece.Sunt tare norocoasa cu asa parinti,le sunt recunoscatoare pentru dragostea si educatia lor.
    Si de data asta,bun articol.
    Pupici

  2. Da, nici la Humor nu a ajuns Tigrila… Oricum, ma bucur ca a ajuns pachetul, sotul a fost responsabil, de unde si costul transportului, pachetele tale le-am trimis mereu fara retur…

  3. Multumesc pentru tot…luni duc copilul la scoala si poate gasesc postarita fara aglomeratie ca sa poata verifica unde s-a “blocat”…traseul caciulitei…caci eu am facut-o si trimis-o…si mi-ar pare rau sa nu ajunga unde trebuie …sau sa o foloseasca altiii

  4. Buna Diana si la multi ani pt 2013!
    F interesant articolul tau.
    Vreau si eu sa ma inscriu pt cizmele de la ” ce mai dau” …am incercat sa scriu acolo , dar nu merge sa postez mesajul.
    Tare bine mi-ar prinde astfel de cizme cu talpa antiderapanta pt polei cum a fost astazi !
    Te pupic si multa sanatate lui Bogdanel :*

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>