O mamă "responsabilă"…

După o săptămână în care totul a decurs foarte bine din toate punctele de vedere – mai ales în privința sănătății lui Bogdan – astăzi la ora 9 a avut o glicemie de … 569! Enorm, în condițiile în care la internare a avut 439… Insulină nu mai puteam să-i facem, deci singura variantă rămasă era să facă mișcare. Și să bea multă apă. Am ieșit în fugă… și dă-i și luptă prin zăpadă. După o oră, scăzuse la 364. Uraaaaa, scăderea de 200 m-a trimis în al nouălea cer. Bunica ne-a pregătit porția de hidrați pentru ora 10, a mâncat afară și am continuat să ne jucăm. Acum mult mai relaxați. Ora 11 apropiindu-se, Vlad a dat semn că gata, și-a consumat bateriile, e ora de nani. Am luat căruciorul din garaj cu gândul să-l culc tot afară, l-am scos din port-bebe, milky-way și … somn adânc. În timp ce-l mângîiam absentă pe salopeta de fâș, constat că are mânuțele bocnă. Știam că nu are mănușile încă de când am plecat, dar nu am stat să le mai caut, mâneca fiind lungă, am zis că nu va străbate frigul la degețele. Decid să-l duc să doarmă în bucătărie la bunica. Când… ce să văd… Copilul era și fără cizmulițe!!!! În panica de la ora 9, l-am scos fără să-l mai încalț, a stat așadar aproape 2 ore doar cu o pereche de șosete și un body mai grosuț. Noroc că-s 2 grade afară – dacă se poate spune așa. Zilele trecute au fost și – 9…

Da… sunt o mamă bună….

Tinerețe fără bătrânețe

Se trezește dimineața înaintea noastră, la ora 7 o găsim deja  în bucătărie. Pregătește masa. Strânge masa. Pregătește mâncarea pentru prânz. La ora 10 se învârte pe lângă noi ca să mâncăm gustarea. Sună o vecină pentru ouă proaspete. Își trage repede o haină și niște cizme și fuge să le ia. Se întoarce bucuroasă ca un copil că avem ce-i mai bun pentru Bogdan. Apoi se îmbracă dichisit, se dă cu pudră și cu puțin ruj și fuge la policlinică să-și facă o ecografie. Lasă totul pregătit pentru masa de prânz, că poate va fi coadă și va întârzia. Se întoarce îmbujorată, chiar când noi am terminat de mâncat. Strânge masa după noi, timp în care noi ne retragem pentru somnul de prânz. După amiaza iese cu noi pe afară, îl trage pe Bogdan cu sania pe stradă. Apoi ne lasă să ne jucăm în curte și intră în casă pentru a pregăti ceea ce trebuie pentru cină.

Îl ia pe Vlăduț în brațe ori de câte ori plânge. Își pune ochelarii și-i citește lui Bogdan din reviste cu mașini. Știe toate personajele dintr-un serial turcesc cu n intrigi și episoade. Dacă uită ceva, spune o glumă cu un moș care merge la toaletă iar câng ajunge nu-și mai amintește de ce a ajuns acolo … Face mental calculul de hidrați mâncați de Bogdan.

Este bunica mea. În martie va împlini 80 de ani.

tinerete-fara-batranete0

New life

O nouă viață. Un nou început. Sau mai bine spus, am luat-o de la început. Acolo unde am crescut și eu. Departe de antene de telefonie montate la fiecare câteva blocuri, departe de mizeria din mai toate scarile de bloc, de lifturi mai mult sau mai puțin sigure, dincolo de câini vagabonzi, mașini de salvare care parcă nu se mai opresc, departe de aerul încarcat cu noxe la orice oră din zi și din noapte.

Parcă mai zilele trecute citeam (în calendarul meu de cugetări :-P) faptul că este bine să locuiești într-o casă cât mai aproape de pământ. Că adevărata viață se trăiește simplu. Am pufnit, mai mult sau mai puțin ironic. După ce Bucureștiul mi-a cauzat o adevărată dependență, după ce ani la rând veneam în vacanțele de vară iar după numai câteva săptămâni fugeam înapoi la agitația care nu se oprește niciodată, acum, după doar o zi petrecută acasă, mă uit la copii și realizez ceva.

Viața unui copil nu are legătură cu spectacolele săptămânale de la Țăndărică, cu expozițiile de dinozauri animați, cu fântânile de ciocolată, cu muzeele și cu grădinile zoologice, cu locurile de joacă din mall-uri, cu accesul la internet și la “informație”, cât cu o curte în care să se joace fără a fi constrâns de orarul unui adult care-l poate însoți în parc. Cu un loc în care aerul este sticlos atunci când este ger iar cerul este dureros de senin în zilele însorite. Viața unui copil nu are legătură cu preparatele bio-orgaico-ecologice cumpărate de pe rafturile magazinelor de profil. Am cumpărat pâine de la Naturalia, iar acum tata mi-a spus simplu că va face în așa fel încât să avem pâine de casă la fiecare două zile…

Am mâncat supă de găină de curte și parcă și gândurile noastre capătă altă rezonanță.

Niciodată de când am copii nu mi s-a părut atât de mult – ca acum – că le ofer ceva de calitate. Ceva pentru viitorul lor. Am venit aici ca-ntro vacanță. Nu știu însă de ce am sentimentul că viața noastră de acum înainte … va fi doar o vacanță… :-)

It’s a new dawn/It’s a new day/It’s a new life
And I’m feeling good….!

Birds flying high you know how I feel/ Sun in the sky you know how I feel
Breeze driftin’ on by you know how I feel
Fish in the sea you know how I feel/River running free you know how I feel
Blossom on the tree you know how I feel/ Dragonfly out in the sun you know what I mean, don’t you know
Butterflies all havin’ fun you know what I mean/ Sleep in peace when day is done
That’s what I mean/ And this old world is a new world
And a bold world/ For me
Stars when you shine you know how I feel/Scent of the pine you know how I feel
Oh freedom is mine/ And I know how I feel

More fire!

Nu suntem credincioși. Dar nici atei. Suntem undeva la mijloc. De fapt, suntem credincioși – dar într-un mod atipic.

Din când în când, mergem la biserică, pentru a aprinde lumânări. Nu pentru altceva.

Astăzi alterego-ul lui Bogdan a fost More Fire (un personaj din Ben10), așadar, la cererea lui, am aprins o parte din lumânări astfel:
– pentru Gwen Tennyson – eu adică
– pentru Puterea Bebelușului – Vlad
– pentru Patru Brațe – tati
– pentru More Fire
– pentru Doamne-Doamne…

Toate acestea sub ochii mari ai celor care așteptau cu smerenie să aprindă lumânări pentru Marii, Elene, Alexandri, Costini, etc…

***

Și încă o dată, am constatat că ești considerat un bun creștin doar dacă fața îți este tristă, dacă ești îmbrăcat în culori închise, dacă petreci clipe îndelungi cu ochii plecați sub icoane. Plătim slujbe (oare ce face Doamne – Doamne cu banii?) și plecăm acasă împăcați, nu contează că odată ajunși, uităm că poate este cineva care chiar are nevoie de ajutor direct din partea noastră. Preotului trebuie să-i spui sărut-mâna – o formulare care a rămas împământenită deoarece era însoțită de gestul efectiv – iar spovedania ne curăță de păcate – pentru a o putea lua de la capăt. Dacă i-am spus preotului, gata, am scăpat de conștiința încărcată. Mesajul nostru a ajuns sus, suntem așadar mai buni…

Aș dărâma, fără ezitare, probabil mai mult de 80% din lăcașele înțesate de fețe cârcotașe, de preoți care trăiesc din botezuri, nunți și parastase. Aș ridica locuri unde să nu te simți privit la fiecare sărut dat icoanei, oare a fost destul de smerit, oare a oftat omul, oare, oare, oare…. Și le-aș ține deschise 24/24, 7 zile din 7, sub ochii blânzi ai unora care sunt preoți pentru că au chemare. Credința la noi are orar de plâns la icoane, mai lung în weekend, că-n rest facem fapte bune…

438 HALL

Nu pot să nu mă minunez de ceea ce pot face niște oameni cu imaginație! Citeam zilele trecute într-una dintre revistele pe care le dau (și nu mă refer la cea despre oamenii de business) despre niște tineri care au demarat un proiect – ce implică artă-artă-artă – într-un subsol, mai precis pe culoarul dintre boxele locatarilor.

Grafitti, picturi pe pânză, haine, fotografii, pantofi, colaje, origami, colaje, toate se regăsesc în acest spațiu neconvențional. Denumit 438 HALL.

Nu am fost încă, dar pozele și articolele găsite pe net spun multe! Bravo lor!

438-hall1   438-hall2

By my side…

http://www.youtube.com/watch?v=9dIcGVdvItQ&width=500&height=350
In the dark of the night/Those small hours/Uncertain and anxious/I need to call you….
Rooms full of strangers/Some call me friend/But I wish you were so close to me…
In the dark of night/Those small hours/I drift away/When I’m with you…

Rebel. Dacă îmi dai voie…

Sau despre părinți. Cei pe care îi avem, de această dată.

Există părinți cărora îți este frică să le spui că dorești să-ți schimbi job-ul, chiar dacă cel pe care îl ai te îmbolnăvește atât fizic cât și psihic, iar ei știu asta. Există părinți cărora dacă le spui că vrei să pleci să lucrezi în străinătate, îți demontează visul bucățică cu bucățică. Reușesc ei să te convingă că nu vei face față, că te vei rata, într-un fel sau altul. Există părinți cărora nu le poți spune că iubești. Ce înseamnă iubirea?! Există părinți care privesc cu neîncredere orice manifestare de independență, orice gând care iese din tiparul cu care au fost obișnuiți. Există părinți care îți dau sfaturi numai atunci când nu ai nevoie de ele. Sau care îți dau sfaturi care oricum nu ți se potrivesc. Sunt părinții care în loc să te ajute să crești, te fac să crezi că ești neajutorat. Există părinți cărora dacă li te opui, nu te iartă.

Și există părinți care te încurajează să-ți dai demisia, dacă ai descoperit că locul în care ești nu te reprezintă. Există părinți care te încurajează să te lupți pentru ceva mai bun, chiar dacă presupune să te vadă doar de două ori pe an. Părinți care merg pe stradă de mână – ei au cunoscut și au înțeles iubirea. Există părinți cărora le poți spune că ai aflat că vei avea un copil, necăsătorit fiind, fără să ai temerea că te vor face să te simți ca ultimul om. Există părinți cărora le ceri sfatul dacă vrei să-ți deschizi o firmă. Deși au lucrat la stat o viață întreagă, au înțeles că se poate și altfel. Există părinți care rămân toată viața cu un pas înaintea ta. Există părinți care te încurajează să te revolți și rămân alături de tine pentru a discerne împreună rezultatul. Există părinți pentru care schimbarea este un semn de tinerețe. A minții.

Sunt recunoscătoare pentru părinții pe care îi am.

Apel la inteligență

Ce zodie ești? Te voi ruga să citești o descriere a caracteristicilor nativului născut sub semnul zodiei tale, din orice horoscop (european, chinezesc, floral, etc.) pe care îl găsești pe net.

De exemplu, dacă cineva află că ești născut în zodia Peștilor, “știe” imediat că are de-a face cu o persoană căreia i se potrivesc “trăsăturile” de mai jos….

Din punct de vedere intelectual si emotional au o sensibilitate deosebit de ascutita. Sunt extrem de sensibili, simtamintele lor sunt intense si profunde. Au o mare putere de observatie, perceptie si apreciere. In judecata lor, forta emotionala le modifica rationamentul.
 
Ei au o perceptia ascutita, care cuprinde multe detalii pe care altii le pot omite. Au abilitatea sa invete orice lucru, usor si retin orice invata. Ei isi pot reaminti fapte diverse cu un mare procent de corectitudine. Aceasta memorie depinde de interesul si atentia pe care o acorda faptului.
Ei doresc sa fie mereu in atentie si in afectiune si daca aceasta nu se intampla se simt jigniti si isi manifesta supararea. Sunt extrem de sensibili in dragoste.
 
Spiritul de sacrificiu il poate transforma adesea pe nativul Pesti intr-un erou salvator. El e cel care se poate lupta pentru drepturile tale mai mult decat o face pentru el insusi. Nu e de mirare ca de multe ori se pune pe loc secund pe lista prioritatilor, intotdeauna fiind altceva mult mai important decat propriile lui interese.

Mergând mai departe pe linia generalizărilor cu potriviri spectaculoase, aflăm că nu suntem nici singuri și nici unici în problemele noastre cotidiene, iar aici mă voi referi la îmbinarea capacității de a fi părinte cu (im)posibilitatea de a avea o viață care să semene cu cea de dinaintea venirii pe lume a juniorului.

apel-la-inteligenta1
Și încă un exemplu, deoarece sunt convinsă de faptul că mulți s-au găsit în situația respectivă, indiferent dacă cel mic este un el sau o ea. Dacă avem de-a face cu un el, șansele cresc exponențial.
apel-la-inteligenta2
Iar acum o situație reală. Un tătic merge la un vraci (tămăduitor, vrăjitor, cum vreți să-i spuneți). Prima întrebare este pe ce dată este născut copilul? Din care întrebare decurg o serie de concluzii și potriviri care pe tăticul neinițiat în tainele horoscopului si ale zodiilor, îl lasă fără grai. Apoi o altă concluzie spumoasă: vă certați des cu soția… Mda, cam ca în orice familie normală, dar venind de la the witch, pare a fi ceva senzațional! Unde mai pui că tăticul nu poartă verighetă, acum serios vorbind, doar acest mic detaliu și este suficient să se ajungă la afirmații care dau peste cap o minte mai puțin sceptică, nefiind necesar nici măcar un minim de backgroung de psihologie umană!
DECI: nu industria farmaceutică este responsabilă pentru vindecări. Nici vracii. Nici preoții. Doar IN-TE-LI-GEN-ȚA! Chiar și cea emoțională, în lipsă de altceva!
Îndemnul lui Lenin – Învățați, învățați, învățați! – l-aș parafraza astfel: CITIȚI, RAȚIONAȚI, DISCERNEȚI!

Ei?!

În China antică, unde a apărut pentru prima dată conceptul de medic de familie, acesta pimea un salariu atâta timp cât în acea familie nu se îmbolnăvea nimeni. Avea, așadar, tot interesul să aplice tratamente cu rezultate sigure, pe termen lung. În sistemul actual de sănătate medicul de familie este plătit după cât de mulți pacienți are pe listă și pentru vizitele pe care aceștia le fac la cabinet. Rezultă de aici o necesitate a sistemului de a avea cât mai mulți bonavi înșirați pe la ușile cabinetelor…