O lume mică

Sau despre coincidențe.

În taxi. Urc, spun unde mergem, pornim. Taximetristul mă întrebă ce este cu cel mic. Îi spun că nu cel mic este bolnav, ci că mergem la cel mare. Ce are? Diabet. Spune ceva ce nu înțeleg, dar presupun că mi-a zis că-i pare rău. Se întoarce la mine și-mi spune Doamnă, să nu vă fie frică. Probabil că m-am uitat întrebător. A închis radioul și a repetat. M-am gândit, a, da, ok, apreciez îndemnul, voi încerca. Și-mi spune simplu: și eu am. Apoi scoate din cotiera ceva ca o fiolă mai lungă, cu un capac albastru, și-mi spune că este insulina pentru ora 1.

Și uite așa am aflat că omul trăiește cu diabet de 12 ani, că s-a învățat cu calcularea porțiilor, că știe cam ce valoarea are glicemia lui după semnalele corpului, că și-o verifică și cu aparatul doar din obișnuința căpătată de-a lungul timpului, că ai voie să mănânci orice atâta timp cât respecți anumite combinații, că a aflat că are diabet la 18 ani, că atunci a vrut să se arunce de la geamul salonului gândindu-se că viața lui e terminată, că acum are un băiat de 7 ani (îmi arată o poză cu un chip poznaș), că îi măsoară și celui mic o dată la câtva timp glicemia, că el nu se simte bolvav, că își amintește de diabet doar când mai duce pe cineva la vreun spital. Mi-a vorbit despre hidrați, despre mama lui care era bătută în mod regulat de către tatăl lui și despre o copilărie când de multe ori nu au avut nici pâine.

Mi-a vorbit simplu. Nu ca să-și spună of-ul. Nu ca să se plângă. Nu ca să fie compătimit. Nu ca să mă încurajeze. Pur și simplu ca să mă liniștească. Fără dramatism, fără exagerări, simplu și detașat. Și nu pentru ca în timp ce-mi vorbește eu să uit să fiu atentă la drum iar el să mă ducă prin tot Bucureștiul, doar pentru a-și face target-ul de curse zilnic – așa cum se (mai) obișnuiește în breasla taximetriștilor.

Un om normal. Normal precum ar trebui să fim cu toții.

2 thoughts on “O lume mică

  1. Diana,ai incredere in Dumnezeu ca totul va fi bine,asa cum a zis taximetristul,se poate trai cu diabetul,doar ca trebuie sa ai grija cu alimentatia si insulina! Te pup,noapte buna!

  2. Da, e mica lumea…pacat ca oamenii au o constructie care nu le permite sa-si revina la fel de brusc pe cat au fost loviti, trebuie sa acceptam gandul ca ne salveaza doar pasii mici si lenti…e bine ca voi sunteti o familie minunata si sunt convinsa ca fiecare pas e sustinut si veti reusi sa atingeti normalitatea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>