Momente

Momentul când îmi pun pastă pe periuța de dinți și plec cu periuța în gură pentru a-l convinge pe Bogdan că sunt 100 de baloane în pungă, deci nu este nicio problemă să-i lase unul și lui Vlad. Sau momentul când intenționez să fac un duș și sfârșesc prin a mă spăla doar pe față. Momentul când pentru a scrie până la capăt un paragraf sau pentru a mai citi o jumătate de pagină îi scot lui Vlad cele mai fistichii jucării ale lui Bogdan, dar el vrea doar să verifice cu degețelele dacă nu cumva lipsește o tastă de la laptop sau dacă gustul coperții este diferit de cel al paginilor. Momentul când renunț, îl las să se bucure de laptop sau de carte, iar el, după câteva secunde, se îndreaptă spre pachetul de șervețele umede pentru a morfoli bucuros și pentru timp îndelungat unul tras cu multă abilitate din pachet. Momentul când cred că, gata, au adormit amândoi, voi trage și eu un pui de somn, iar unul dintre ei se ridică pentru că a visat ceva, sau celălalt se foiește pentru că este o problemă în scutec… Momentele când, la mare fiind, mă întrebam dacă voi mai sta vreodată, chiar și pentru un minut, cu ochii închiși, învăluită de o blândă toropeală.

Și apoi sunt toate acele momente când ne întrebăm ce culoare vor fi ochii lui Vlad, dacă părul lui Bogdan va rămâne blond, momentul când, la prima ninsoare, după ce am ieșit la 10 seara din casă pentru a vedea zăpada, Bogdan s-a întors în casă și a mers la pătuțul lui Vlad pentru a-i șopti Vlăduț, afară ninge, momentele când Bogdan oferă o sticlă goală pentru a-mi dovedi că este darnic și că împarte jucării cu Vlad, momentul când Vlad vine târâș și îl prinde pe Bogdan cu gurița de degetul mare de la picior, sau când îl pun pe Vlad pe mâna mea ca și cum ar fi o armă de transformers și îl urmărim prin casă pe Bogdan, momentele când, tată și fiu, stabilesc recorduri la angry birds, momentul când Vlad morfolea o feliuță de măr și s-a înecat, iar Bogdan îmi striga panicat mami, dă-i un pic de apă!!!, primul dințișor, primele silabe, mesele când bucătăria devine câmp de luptă, momentul când Bogdan stătea pe burtă și se uita la ceva la TV iar Vlad a venit și el, timp în care Bogdan a tras un vântuleț iar Vlad a analizat foarte serios cumulul de senzații, bucuria lui Bogdan de a se cățăra în copaci, bucuria lui Vlad de a trage de orice cablu…

Aș vrea să opresc timpul în loc.

Cu ochii-n patru

Citesc în această perioadă o carte care îmi place foarte mult. Titlul este Educă-ți pozitiv copilul, autor Tanya Byron.

Ca să-ți ajuți copilul să-și dezvolte capacitățile motorii nu ai putea decât să-l împachetezi în material izolant, să-ți montezi niște ochi cu mobilitate ridicată la ceafă și pe părțile laterale ale corpului – și care să te ajute să vezi și-n întuneric – să-ți mărești viteza de deplasare… etc

Situația se prezintă cam așa…

cu-ochii-n-patru1   cu-ochii-n-patru2

Din ciclul acum îl vedem… și nu e!

Despre ce avem

Sau despre ceea ce știm că avem. Sau despre momentul când aflăm ceea ce avem.

Avem de toate. Doar de timp insuficient ne-am plâns mereu… Zilele noastre de până acum au părut mereu prea scurte. Mereu la final de zi constatam că a rămas ceva nefăcut, că, dacă am fi avut mai mult timp, am fi putut face ceva mai bine, etc.

Acum însă suntem cu totul alții. Rutina mai nou impusă ne face să avem timp pentru tot ceea ce este important. Culmea este faptul că rămâne timp și pentru ceea ce este mai puțin important, chiar și pentru ceea ce catalogăm drept neimportant.

Concluzia? Lipsa timpului este doar o lipsă de organizare.

Iar citatul zilei de astăzi este…

Dacă îți dai seama că ai destul ești cu adevărat bogat.

Ho, Ho, Ho!

Un Crăciun minunat tuturor!!! Așa cum este și al nostru, cel mai frumos Crăciun pe care l-am petrecut vreodată!

Băieții sunt acasă! Și lucrează la un sistem solar mobil!

ho-ho-ho1  ho-ho-ho2  ho-ho-ho3
ho-ho-ho4  ho-ho-ho5  ho-ho-ho6
ho-ho-ho7  ho-ho-ho8  ho-ho-ho9
ho-ho-ho10  ho-ho-ho11  ho-ho-ho12
ho-ho-ho13  ho-ho-ho14  ho-ho-ho15
ho-ho-ho16

Nu l-am terminat, dar ce mai contează?!

Ca o coincidență, în calendarul nostru de cugetări citatul zilei este…

ho-ho-ho17

Da, muzica sufletelor noastre răsună în univers!

Blogging is good!

Un alt motiv pentru care îmi pare bine că am acest blog este acela că altfel nu aș fi cunoscut-o atât de îndeaproape pe Vali. A trecut foarte puțin timp de când am început să vorbim în mod regulat, cu toate acestea ea s-a transformat puțin câte puțin în: compania perfectă pentru o ieșire cu cei mici, umărul pe care îmi plâng supărările și … o sursă de lucruri absolut fabuloase! :-)

A fost albumul de pictură. Acum, o carte de povești pentru Bogdan. O carte cum nu am mai găsit până acum. Este fantastică, nu mă mai satur să o frunzăresc, nu se compară cu nimic din ce am mai văzut până acum în materie de ilustrații! Mai jos, câteva exemple.

blogging-is-good1 blogging-is-good2 blogging-is-good3 blogging-is-good4
blogging-is-good5 blogging-is-good6 blogging-is-good7 blogging-is-good8
blogging-is-good9

Cartea se intitulează Povești pentru cei mici și mari. Și cred că este pentru prima dată când văd o carte scrisă și ilustrată de aceeași persoană!

blogging-is-good10

Îmi aștept băieții acasă, să o citim! Între timp, prichi ar cam vrea să o mănânce… :-)

Mulțumesc Vali!

No, nothing else matters…

Am văzut acum câtva timp pe Discovery un documentar despre o mamă al cărei băiat a fost prins sub mașina în timp ce o repara, se rupsese cricul și il prinsese dedesubt. Ideea este că ea a ridicat singură mașina ca el să se poată strecura afară, nu fusese strivit ci doar prins sub ea. Nu vă imaginați acum că a ridicat mașina într-o mână, că a învârtit-o de 3 ori și că apoi a aruncat-o în curtea vecinului! :-) Dar a ridicat-o suficient de mult pentru ca băiatul să poată ieși.

Puterea ne-o dau copiii. Frig, foame, sete, oboseală, sevraj de nicotină :-), nu se mai simt când este vorba despre copilul tău. Nimic altceva nu contează…

Eu am cedat astăzi. Până acum câteva zile, aș fi spus că o femeie este mai puternică decât un bărbat, iar că o mamă este totul prin comparație cu un tată. Ei bine, nu este așa.
Couldn’t be much more from the heart
Forever trusting who we are
No, nothing else matters…

Una-alta

Cei mari nu se lasă copleșiți. A nins?! Zăpada e frumoasă și-n curtea spitalului! Mai jos, îmi prezintă cu încântare “opera” lor.

una-alta1

Noi cei mici, brambura pe drumuri. În metrou se doarme cel mai bine.

una-alta2

Iar din tramvai am observat că pescarul rămâne pescar indiferent de vreme. Pe Lacul Tei, în niște bărci improvizate, oamenii își împlinesc hobby-ul. N-am zoom la telefon, dar pe lac, în planul îndepărtat, se pot vedea două “ambarcațiuni”!

una-alta3

***

În altă ordine de idei, Apocalipsa nu a venit nici de această dată. Din calendarul dintr-un număr recent al revistei Business Magazine aflasem că a mai fost prezis de 23 de ori până acum, precum și faptul că se poate întâmpla și în anii ce urmează, mai precis în 2026, 2040, 2060, 2249, 2280 și, atenție, în anul 5.000.000.000. Păstrăm legătura!

una-alta4
Iar astăzi fiind 21, nu ezitați să spuneți ce doriți de la secțiunea Ce mai dau. Înscrierile se fac la articolul Lucruri noi. Tombolă nu mai organizez așa cum intenționam, îmi va lua mult timp să introduc nume, produse. Le dau “pe ochi frumoși”, iar de înmânat/trimis efectiv, în funcție de timpul pe care îl am…