Tot despre copii. Tot despre părinți…

Mai am puțin și termin cartea despre care povesteam săptămâna trecută.

Am mai învățat ceva. Referitor la timiditate.

Învață-ți copilul să nu fie timid. Timiditatea ajunge de multe ori sursă de stres: să nu îndrăznești să deschizi gura în public, să nu îndrăznești să bați la o ușă… Învață-ți și încurajează-ți copilul să vorbească, să comunice, să spună ceea ce are de spus!

Foarte adevărat! Majoritatea copiilor sunt îndrăzneți. Este ceva nativ. Dar noi, prin observațiile pe care le facem în permanență, le sădim în minte frica de nou, frica de oameni.

Un exemplu elocvent: câți dintre noi pot vorbi cu dezinvoltură în fața altor oameni?

Există nenumărate cărți care ne învață cum să vorbim în public, capitole importante fiind dedicate stăpânirii emoțiilor care ne fac să ne tremure vocea, să ne uităm ideile, etc…. Toate aceste cărți nu s-ar mai scrie dacă fiecare generație de părinți și-ar încuraja copiii să se exprime liber. Oricând, oriunde.

Of ce bine mă pricep la teorie… Dar îmi amintesc momentul în care Bogdan a mers pentru prima dată la grădiniță. Nu mă încumetam să plec, am intrat și eu în sală… prima jucărie care i-a atras atenția a reprezentat-o un suport de cuie cu ciocanul aferent. Și dă-i și luptă :-) M-am scuzat față de educatoare, Bogdan intenționa probabil să bată cuiele nu în podeaua de la etaj, unde eram, ci să ajungă până la podeaua de la parter…

Mi-a plăcut enorm ce mi s-a spus: Dar este foarte bine ce face! Îi încurajăm să se exprime liber!

… și acum am tendințe de a-l domoli, din păcate… Dacă ieșim din apartament, îi spun să nu scoată niciun sunet, chiar dacă este ora 11 dimineața, când cu siguranță vocea lui cristalină :-) nu ar deranja pe nimeni… Iar acesta este doar un exemplu, aș putea face o listă cu toate interdicțiile…

Însă este bine că pot corecta, la mine, aceste tendințe. Tendințe despotice :-)

Marea artă este aceea de a ajunge atât de creativ și de înțelept, încât să fii în stare să te faci acceptat de propriul tău copil.

Creativă sunt (mai jos, ceva ce dăruiesc astăzi).

tot-despre-copii-tot-despre-părinți1

Mai lucrez la partea cu înțelepciunea! :-)

9 thoughts on “Tot despre copii. Tot despre părinți…

  1. Un copil se va teme de ceva doar dacă noi, părinții, îi vom insufla frica respectivă. L-am observat pe Bogdan cum merge fără nicio reținere în camera lui, să caute o jucărie, chiar dacă e beznă acolo. Îmi amintesc cât de frică îmi era mie când eram mic. Spre deosebire de el, eu știam că un bau-bau există acolo.
    Bogdan știe că monștrii există doar în povești și în desene animate, ci nu în realitate. În schimb, știe că hoții există în realitate, dar știe că tati e mai puternic decât ei și-i poate învinge cu mâinile goale, oricând :).

  2. :-))))

    Ce noroc avem cu un tati care mic fiind, era fricos, dar pe masura ce a crescut, s-a transformat intr-un “brav si bun cavaler”!

    P.S. Ma gandeam ca ai scris despre cum, prin forta imprejurarilor, ai ajus sa poti vorbi fara nicio retinere in fata unei sali pline, oricand, oricum!

    Eu chiar te apreciez pentru asta, nu voi reusi niciodata sa fiu un bun speaker!

  3. Buna,din nou
    Concluzia acestei carti citite de tine:Comunicarea,totul se reduce la asta,e tare greu sa fii inteles,sa reusesti sa exprimi ce vrei in relatia cu copilul sau cu sotul sau cu alte persoane mai indepartate.
    Si apropo,duminica am fost la o piesa de teatru si ma gandeam,actorii oare cum poate sa joace cu sala plina,cu atatea zgomote(telefoane,tuse)in sala si imediat m-am gandit la faza din filme atunci cand ai trac cu toti din auditoriu dezbracati,dar nu, sa gandim mai serios:cred ca orice om atunci cand face din placere ceva, trece peste toate.
    Si pot spune ca te exprimi in fata mai multor persoane,doar ca sunt on-line so Bravo tie,Diana!
    Deci,lasa copilul sa se exprime,sa fie curios si nu uita ca toti adultii sunt copii mai mari deci sa tratam copii ca adultii.
    Pupici
    P.S. Ma inscriu pe lista pentru inimioara,imi place culoarea,de fapt lui Ruxi.

  4. ok vali. hai ca mi-a cazut asta micu din pat. am crezut ca fac infarct. bine ca avem programare la dr diseara, a plans tare dar acum rade cu bogdi. nu stiu cum a cazut, cu un min inainte era dupa cazemata – ii fac un rulou din perne – apoi pe jos. nu pot sa cred ca a trecut peste, dar nici spartura nu a facut… bogdi cica: a cazut pentru ca e puternic!

  5. Razi tu razi Harap Alb, dar eu m-am speriat rau de tot! Noroc, ca de obicei, cu Bogdi, care s-a apucat sa-mi povesteasca despre cum s-a rostogolit Vladut, sa-mi si arate… rasu’-plansu’!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>