Văzutul…

Astăzi am primit de la Vali un superb album. Nu auzisem de Stephan Eleutheriades. Cum nu am auzit de mulți artiști…

Mi-au atras atenția patru picturi:

vazutul1   vazutul2
vazutul3   vazutul4
Dacă nu aș fi știut, aș fi spus că fiecare aparține altui artist…
Pe lângă partea de imagine, este un album ce se merită citit.

Prin lumină, realul mereu același e întotdeauna altul: incandescent, izbit în plin de scânteierile zănatice ale unui răsărit triumfător; străluminare pură ce a devorat umbra în amiezele răscoapte și molatice […] asediat de întuneric și catran, până la orbirea ce ne răpește cea mai frumoasă parte din real: văzutul.

"Miracolul" prieteniei…

Sunt și eu pe Facebook. Wow!

În entuziasmul de aseară, mă prinsese ora 11 adăugându-mi prieteni. Bucuria regăsirii, flash-uri de amintiri, uimitor cum la un click distanță poți găsi bucățele din trecut… Pe parcursul unei jumătăți de oră, Valentin a auzit doar: am gasit-o pe…., uite-l și pe …., știi pe cine am găsit?!, este și …. aici!

Extraordinar. Până când, (doar) un pic obosită, îi spun că nu știu ce să fac, mai sunt foarte multe persoane în listă iar eu n-am reușit să-mi găsesc toți cunoscuții și să-i invit pe tărâmul prieteniei… Cu stupoare am aflat că “lista” se actualizează mereu, că pe măsură ce o persoană dă accept, se adaugă toți prietenii respectivului prieten…

Am închis. Dar am adormit liniștită, gîndindu-mă că nu voi fi niciodată singură, că ORICÂND, ORIUNDE, va fi de ajuns să deschid pagina de FB pentru a fi între apropiați, dar, mai important de atât, că pot ORICÂND, ORIUNDE, să devin friend cu alți și alți oameni… unii ascunși în spatele unui popou tatuat, dar ce mai contează? Am convingerea că un pic mai sus se află un suflet cald și dornic să-mi fie alături, în spiritul adevăratei prietenii!

Cerceii de mai jos sunt precum prietenia. Sunt rezistenți – fiind din os. Sunt strălucitori – au sidef de scoică aplicat. Desigur, nu neapărat ca prietenia de pe FB…

miracolul-prieteniei1

Și i-am pozat pe laptop deoarece nu pot să stau deoparte de pagina de FB. Nici măcar pentru a face o poză…

Ce n-am avut, ce mi-am dorit, ce-am câștigat…

Am dormit somnul de prânz având în minte bluza pentru care mă înscrisesem pe Lucururi gratis (eu unde mai scriu, am numele de cod Petra :-P).

Împinsă de cei mici din ambele părți (locul meu este cel de la mijloc), în vis împinsă de … valuri.

Probabil subconștientul meu a fost influențat de culoarea bluzei, de colțul asemănător unui val, cine știe… Cert este că am avut un vis superb, din care m-am trezit și am spus: Da, acum știu! Ce-am visat? Că aveam o casă la mare, dar undeva la o mare din aceea turcoaz, cu palmieri și cu tot ce poate fi … de vis. Abia ajunsesem acolo, eram toți patru, desfăceam bagajele, cuprinsă de miracolul locului, într-o stare de completă beatitudine… Fantastic!

Pare un vis banal, dar cine e îndrăgostit de mare, știe despre ce vorbesc…

M-am trezit și am verificat. Bluza n-am câștigat-o. Dar ce importanță mai are aceasta acum când eu tocmai am avut un preview al unei (viitoare poate!) locuințe de vis??? Dacă-mi vor pica vreodată niște bani din cer, îi voi investi, ca orice boem, într-o casă la mare…

***

Am scormonit să văd dacă am ceva turcoaz. Nu am. Doar niște cercei. Cu un mic efort de imaginație, pot avea ceva în comun cu marea, cu valurile… :-)

ce-n-am-avut1

Casă de piatră!

A happy man marries the girl he loves; a happier man loves the girl he marries.

Am primit ieri o rochie de mireasă.

casa-de-piatra1

Nu, nu de la viitorul meu soț. :-P Ci de la cineva drag, care a decis că o rochie purtată o singură dată în viață devine ulterior, în mod cert, un lucru nefolosit.

Logic. Probabil voi renunța și eu la a mea, adevărul este că locul unei rochii de mireasă este în poze… nu în dulap!

Este absolut minunată!

casa-de-piatra2
Mai ales voalul!
casa-de-piatra3   casa-de-piatra4
S-a jucat prichi cu el, deci a impregnat totul cu mult, mult noroc!
Dați sfoară-n tară! Poate că sunt viitoare mirese care, gândind mai pragmatic, preferă să investească în altceva, cum ar fi mobilă pentru camera bebelușului!

Run, Lola, run!

Astăzi am făcut, fără nicio exagerare, la fel de multe lucruri câte inimioare sunt pe bluza de mai jos.Run-Lola-Run1

Iată și o poză de detaliu. Arată excelent cu un body alb/negru pe dedesubt, se poate purta oricum, lăsată pe umeri, cu bata la vedere sau pliată în interior, cu mâneca mai sus, mai jos…

Run-Lola-Run2

Ce vă rog acum este să numărați inimioarele și să mă lăudați. Pentru eficiență! :-)

Femeile sunt de pe Venus…

… bărbații de pe Marte. Nu știți cartea? Este oarecum reconfortant gândul că mai toate ducem aceeași luptă cu … jumătățile…

Citeam pe un blog simpatic un articol despre felul în care vorbesc femeile prin comparație cu bărbații. Am comentat și eu (sunt Petra, dacă-mi apare comentariul după moderare :-)), amintindu-mi de filmul de desene animate The Lady and the Tramp…

Discuție cu Darling:
Darling, I’ve never seen you look more beautiful. Isn’t she absolutely radiant? Radiant! Why, that’s just I told Bill yesterday!. “Bill -I said- Darling looks radiant, positively radiant”. Why, in all my days -I said- I’ve never seen anyone as radiant as Darling!

Discuție cu Jim Dear:
Men Jim, you look terrible!
Absolutely horrible!
I never saw ya look worse.

Da… Dar dacă am fi la fel, n-ar mai fi viața atât de amuzantă, nu?! Am o brățară cu cireșe. Cireșel și Cireșica!

femeile-sunt-de-pe-venus1

Ce ai face dacă…

 O întrebare simplă, pe care o găsim adresată nouă, oamenilor, în tot felul de publicații și emisiuni, de atât de multe ori încât nici n-o mai auzim:
Ce ai face dacă ai știi că astăzi este ultima zi a vieții tale?
***
Da, ce ai face?
Probabil că nu te-ai duce la serviciu. Poate doar ca o dovadă de ultim respect, pentru a-ti da demisia și a anunța ne-efectuarea preavizului :-P.
Probabil că nu ai comanda nimic de pe internet. Doar o pizza poate, fiecare clipă trebuie trăită de două ori și nu este timp pentru sărmăluțe în foi de viță.
Nu te-ai mai uita la televizor, nici pentru flash-news, nici pentru episodul x din serialul preferat.
Nu ai merge la cumpărături, nici chiar dacă nu ai pâine în casă. (Oricum ai comandat pizza…)
Nu ai face reclamație la Electrica pentru că s-a luat lumina iar tu ai de făcut o-chestie-foarte-importantă-și-de-neamânat la laptop-ul care nu mai are strop de baterie.
Nu te-ai certa cu vecinul de apartament/administratorul/președintele blocului.
Nu ai număra caloriile din supa de morcov cu ghimbir. Dar nici nu ai mânca la McDonald’s, nu are rost să riști o indigestie în ultima zi…
Este doar o listă scurtă de lucruri pe care poate că nu le-ai face… Poate că nici nu le faci, dar nu aceast lucru are importanță.
Ce are însă importanță este să știi ce contează.
Ar fi un exercițiu bun pentru fiecare zi de luni să-ți imaginezi… inevitabilul. La fiecare gest pe care-l faci, să te întrebi Oare l-aș mai fi făcut dacă mai aveam doar câteva ore din viața mea?
Cred cu tărie că un exercițiu de acest gen ne-ar ajuta să fim mai buni, mai liniștiți. Mai aproape de ceea ce ne face cu adevărat fericiți.
***
ce-ai-face-daca1Și scot din cutia lucrurilor nefolosite o bluză care, pe fondul acestui articol, arată cam ca viața noastră de zi cu zi. Pe jumătate neagră (momentele în care suntem cu mintea off, în stand-by, cam ca atunci când stăm trântiți pe o canapea cu ochii la televizor fără a știi de fapt la ce ne uităm), pe jumătate în dungi (cam ca drumurile noastre zilnice, mereu aceleași, mereu liniare). Important esta însă că putem să legăm o fundă iar astfel totul devine brusc mai frumos…
Cine o va lua, sper că se va gândi la adevărata frumusețe a vieții cel puțin de fiecare dată când o va purta… :-P

P.S. Nu spun să nu mergeți la serviciu :-P Ci doar să aveți grijă să vă și întorceți de acolo, cu mintea mai ales…

Autostrada Herăstrău

Citesc acum pe Google faptul că aleea care înconjoara Lacul Herastrau are 5.92 km. Poate distanța nu ar fi o problemă dacă ar fi mai multe exit-uri. Și niște panouri pe care să scrie și altceva în afară de Înotul interzis. Pericol de îmbolnăvire.

Să vă povestesc acum pățania noastră. Am decis împreună cu Vali, cititoare dragă a blog-ului, să mergem împreună cu cei mici la Balonul Copiilor din Herăstrău. Așa că am pornit ieri, două mămici și trei copii, spre “minune”.

Am intrat – deh, ideea mea… – pe la piața Charles de Gaulle, cu gândul să luăm și o gură de aer până intrăm în balon. Am făcut dreapta și am pornit în paralel cu bulevardul Aviatorilor pentru a ajunge undeva pe Șoseaua Nordului.

Și am luat enorm de multe guri de aer… Am mers, am mers, am mers, până ce, ca-n povestea cu Winnie the Pooh, n-a mai rămas nimic altceva de făcut decât de mers…

După o oră și 40 de minute, am ajuns. Nu ne-a deranjat plimbarea, cei mici erau încă în plină formă și pregătiți de țopăială.

autostrada-Herastrau1   autostrada-Herastrau2
autostrada-Herastrau3   autostrada-Herastrau4
Surpriza am avut-o însă la plecare. Am zis să nu ne întorcem pe același drum, să mergem în continuare, spre Piața Presei. Dar după bucla care ocolește Complexul Herăstrău, stupoare! Drumul continua să șerpuiască încă mult-și-bine… Siceră să fiu, am intrat puțin în panică, era deja târziu, iar cei mici nu mai erau în aceeași formă ca la primul drum…

Ce mi s-a părut groaznic a fost că nu prea aveam de ales, la fel ca pe autostradă, unde odată intrat, te mai oprești doar la exit-uri special amenajate… Nici bandă de urgență (cu bănci). Nici ieșiri facile spre …. civilizație :-), de unde să poți chema un taxi care să te ducă departe de drumul infernal…

Am scăpat într-un final, cu un taxi care intrase până în complex pentru a aduce niște doritori de distracție mai bine informați decât noi…

Este drept, a fost o greșeală a noastră că am pornit nepregătite în necunoscut, dar, sincer acum, aleea care înconjoară parcul ar trebui să aibe măcar niște borne sau semnalizări…

Balonul Copiilor – 3 KM. Luați-o pe partea cealaltă, sunt doar 2,92.

Și-un accesoriu în formă de balon :-) Oarecum…

autostrada-Herastrau5